O glumă a sorții – „Comedianta”

Vă mai amintiți ce vă întrebam în articolul trecut? Ei bine, răspunsul meu este DA! La un moment dat am trecut și eu prin unele clipe ca și protagonista romanului din 1896 al lui Wladyslaw Reymont, Janka Orlonska. Am crezut, la fel ca și ea, că există dragostea ideală și femeia independentă! Cred totuși că ea a urmărit himera iubirii desăvârșite în zadar.

Janka Orlonska este o tânără orfană de mamă cu aspirații idealiste care nu aveau nicio izbândă în societatea coruptă moral din Polonia secolului al XIX-lea. Este păcălită de doica sa să aleagă calea teatrului după ce tatăl autoritar îi impune, culmea, căsătoria cu un bărbat care o iubea. Din păcate, basmul nu se termină cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” pentru că, ce să vezi?! dragostea nu era împărtășită. Am simțit-o pe Janka nesigură pe ea pentru că nu-și găsise încă menirea dar, ca să se eschiveze dorinței tatălui (care o vedea plecată de acasă și măritată cu un bărbat înstărit dintr-o familie bună doar pentru a-i crește lui stima de sine), își face un scop din a deveni actriță.

Deși e conștientă că este mult prea elegantă, sinceră, demnă și naivă pentru colegii ei actori care jucau și în viața reală alte roluri, nu cedează în fața ispitelor ieftine și decadente ale lumii actoricești. Am admirat acest lucru la ea, fiind convinsă că un astfel de stoicism lipsește multora dintre noi. Tot mai „uimită de oameni și de slăbiciunile lor”, ține cu dinții să rămână independentă, responsabilă pentru propriul destin. Janka m-a surprins cu chibzuința ei, deși era doar o copilă pe care, poate că moartea mamei a maturizat-o prematur.

I-am admirat curajul cu care a recunoscut în fața tuturor că nu dorește să fie „sluga bărbatului și a copiilor”, fapt care i-a atras ura femeilor și a bărbaților deopotrivă. Femeile celelalte nu puteau concepe dârzenia cu care își respecta principiile autoimpuse, iar bărbații cărora nu le-a căzut în plasă o batjocoreau.

Îmi venea să intru în viața Jankăi și să îi arăt că nu toată lumea merită respectul ei, că nu toți din jur îi vor binele și că idealismul nu îi va fi de folos printre merele stricate de care era înconjurată. Dacă eu nu am reușit să fac asta, măcar a putut altcineva – sărăcia. Wladyslaw Reymont o supune unui trai cum ea refuza să accepte că există. Dar, așa cum viața mi-a demonstrat de multe ori, orice naș își are nașul. Caznele pe care este nevoită să le îndure după ce își epuizează economiile îi sting pe zi ce trece sufletul. Relația cu un bărbat care doar se folosea de banii și corpul ei, gogoșile despre viața minunată din teatru pe care i le vânduse doica nesuferită o fac să-și dorească un sfârșit tragic.

De la Janka nici nu mă așteptam la o altă ieșire din scenă decât cel pe care și l-a ales ea. Cum totul era pe dos decât în propria-i viziune, să te retragi prin ușa din spate era unica soluție care îi mai păstra demnitatea. Dar ca să fie soarta și mai vitregă, tentativa de suicid eșuează, forțând-o să-și reia traiul într-o sărăcie lucie, cu tot cu suflețelul din pântece pentru că da, bărbatul ales pe de o parte a ruinat-o, iar pe de alta i-a făcut o favoare, dându-i un nou motiv pentru a trăi – copilul.

Îmi venea să plâng de mila ei. Dragostea nu e oarbă, dar pe ea cu siguranță așa a făcut-o. Înțelepciunea ei de a sta deoparte de intrigile colegiale nu a funcționat. S-a dăruit cu dragoste unui actor care nu a știut să prețuiască diamantul din fața lui. A suportat cu tărie totul de dragul carierei în teatrul minuscul de provincie în care lucra, perfect convinsă că asta e cheia succesului! Mă bucur că, spre deosebire de ea, am avut alături oameni frumoși care mi-au arătat că nu trebuie să faci orice pentru a-ți îndeplini visul! Poate tocmai invidia altora că ar fi reușit i-a clădit în jur numai dușmani. Mi-ar fi plăcut să mă pot întruchipa în vocea mamei ei care să o ghideze și să îi dea unele sfaturi.

Doamne cât de dur a fost autorul când a privat-o de căldura și sfaturile părintești! I-a creat o soartă ironică în care i-a arătat că principiile sunt de prisos într-o lume dominată de compromisuri josnice. De ce este numită comedianta? Tocmai pentru că viața ei este o glumă în sine, o glumă a sorții în fața credinței ei că își poate influența destinul.

Așadar, în cele trei luni descrise în roman, Janka este surprinsă în ipostazele de copil orfan, concubină trădată și mamă lefteră, o soartă pe atât de dură, pe cât era de mare naivitatea ei. Mi-ar plăcea să știu de unde s-a inspirat autorul, dar cu siguranță nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în lumea pe care a creionat-o! Mă întreb, totuși, de ce Janka nu și-a cultivat talentul artistic de pianistă.

Să fie oare lumea artiștilor la fel de crudă orice talent ai avea?

Din întâmplare am început seria articolelor cu povestea tragică de viață a unei femei! Să învățăm din greșelile ei pe care autorul le-a redat mult prea chirurgical și să fim fericiți că avem o soartă mai blândă și cărți din care să tragem învățăminte.

În continuare, am pentru voi un puzzle SF contemporan – „Sanctus” de Simon Toyne.

Anunțuri

3 gânduri despre “O glumă a sorții – „Comedianta”

  1. Oare Janka a trait aceste experiente din cauza atitudinii sale total nepotrivita Poloniei secolului XIX sau a fost pur si simplu o victima a destinului caruia nu i te poti impotrivi orice ai face? Poti sa contesti normele societatii, dar aceasta se va intoarce impotriva ta si te va face sa platesti. Iar daca nu ai alaturi de tine oameni care sa te sprijine dincolo de regulile majoritatii, vei avea de infruntat esecuri multiple care te vor duce in final pe marginea prapastiei. Cred ca asta s-a intamplat cu Janka. Dincolo de faptul ca sunt adepta unui destin prestabilit care se va indeplini indiferent de alegerile pe care la faci in viata, consider ca oamenii, relatiile si imprejurarile iti usureaza (sau nu) drumul catre rezultatul final. Janka nu a beneficiat de astfel de ajutoare si a ales prapastia. Dar destinul trebuia sa o mai invete o lectie si a scos-o de acolo pentru ca in final sa ii ofere un alt fir de ata de care sa se agate. Sau mai degraba o franghie zdravana. Nu destinatia e importanta ci calatoria. Si astfel consider ca, indiferent de ce planuri are viata cu noi, importanti sunt oamenii alaturi de care trecem prin ea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s