Sanctus – un roman despre cel mai bine păstrat secret al omenirii

Când am început să citesc romanul „Sanctus” de Simon Toyne mi-am zis „am trăit s-o fac și pe-asta!” Nu mai citisem până acum un roman SF istoric și eram un pic rezervată. Oricum nu avea ce să iasă rău din mâinile unui jurnalist cu studii în teatru. Și s-a văzut. Am avut permanent senzația că regizez chiar eu evenimentele, însă fără a ști încotro mă purtau.

Mă tot gândeam cum să descriu primul volum al trilogiei, dat fiind că are în el esență de mystery, thriller și science fiction la un loc. Totuși, pentru cei atrași de domeniile obscure, precum cel al masoneriei, aceasta este cartea ideală. „Sanctus” descrie povestea unui ordin vechi de călugări, organizat în stil masonic, singurul deținător al unei taine antice sacre care îi conferea puteri supranaturale. Ordine de călugări, taine sacre, puteri supranaturale….hmm…idei tipice poate pentru acest gen de cărți.

Nu vă lăsați păgubași și intrați în amănunte. Acțiunea se petrece într-o citadelă din vârf de munte din Turcia, iar protagonistul, Fratele Samuel, moare din primele capitole. Ce mai poate fi interesant? Ei bine, Fratele Samuel nu era un călugăr ca oricare altul. El trecuse printr-un proces inițiatic cu ritualuri violente care i-a conferit acces la cel mai bine păstrat secret al omenirii: Sacramentul. M-am tot întrebat până la sfârșit – dar cine este dom’le Sacramentul ăsta de se învârte totul în jurul lui? Și uite așa am devorat practic primul volum dornică să-i aflu misterul.

Așa cum poate v-ați dat seama, cartea lui Simon Toyne nu se axează pe o persoană, ci pe un lucru – acea sursă de puteri supranaturale, în a cărui descoperire se implică jurnaliști de investigație, autorități, dar și membrii unui ordin călugăresc rival.

Deși autorul nu descrie de ce a ținut morțiș Fratele Samuel să divulge secretul ordinului său, m-am lămurit pe parcurs că respectivii clerici nu prea erau duși pe la Biserică s-o spun pe-a dreaptă. Deși cu toții aveau acces la cele mai înalte grade de cunoaștere a omenirii, ascundeau de ochii lumii cea mai bogată bibliotecă din lume pe care, sincer, mi-ar fi plăcut să o explorez. Din Ordinul Sanctus făceau parte de la simpli călugări, până la cei mai dotați oameni intelectual (ex. un super IT-ist care crease un sistem termo-audio-video de conservare a cărților cum n-aș fi crezut că există nici în marile muzee) și care, ce să vezi, aveau, în afara citadelei unde își duceau traiul, o rețea de informatori infiltrată chiar și în poliție. În acest fel controlau totul și se țineau departe de ochii lumii pentru care era un mister cine erau și ce făceau călugării Sanctus.

Citind cartea, autorul îți dezvăluie capitol cu capitol tot mai multe date despre ei care te intrigă și te revoltă. Numai bun de ecranizat, primul volum al trilogiei îți prezintă puzzle-ul lăsat în urmă de Fratele Samuel care, probabil nemulțumit că mai marii ordinului ascundeau populației secretul genezei ei, decide să dezerteze. Ce se întâmplă după moartea sa oficială cu secretul pe care voia să îl divulge, vă spun în următorul articol. Răbdare dragii mei, am multe să vă împărtășesc!

Anunțuri

4 gânduri despre “Sanctus – un roman despre cel mai bine păstrat secret al omenirii

  1. Pingback: Simon Toyne și „Cheia” omenirii | Personaje de Basm

  2. Pingback: Planuri pentru 2017 | Personaje de Basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s