Sanctus – best mystery novel I’ve ever read! (Continuare)

Pentru cei care se întreabă de ce am ales această carte dacă nu descrie neapărat povestea de viață a unui personaj anume, există o explicație. Mi-a plăcut atât de mult modul în care autorul a redat enigma omenirii și ce a implicat ea pentru necunoscători, încât mi-am zis că nu trebuie să știu doar eu, ci și voi. Mai mult decât atât, Samuel scoate la iveală interesele obscure ale clericilor, cu mult îndepărtate de gândul mântuirii veșnice. Este un roman pe care îl voi recomanda oricând oricui! Nu are vârstă! Acțiunea este atât de complexă, cât mi-e foarte greu să o redau succint.

Autorul a fost un regizor extraordinar! Capitole scurte ca niște episoade relevă treptat câte un element care dă un alt parcurs acțiunilor. Vă spuneam că protagonistul a dezertat. L-am invidiat pentru voința de fier cu care își pregătise și urmase până la capăt planul de a scoate la iveală cele mai mari adevăruri de care omenirea era privată, dar și minciuna care domnea asupra călugărilor Sanctus!

Așa cum scriam în articolul trecut, ordinul din care făcea parte Samuel deținea panaceul mult dorit. Așa se explică faptul că Fratele Samuel nu a murit deși nu își tratase tăieturile făcute pe viu până la os și nici arsurile cu însemne religioase făcute în semn de loialitate și de mare angajament de păstrare a secretului. Ca să afli taina sfântă trebuia mai întâi de toate să dai dovadă de pregătire spirituală și apoi de curaj, pentru că toate rănile ți le făceai singur. Era cumplit să-ți vezi „șeful” cum se mutilează, tu fiind nevoit să execuți întocmai, dar pe corpul tău. Și toate astea doar ca să afli secretul. Și oricât de ciudat poate părea, credeți-mă că merită!

Dar să revin la povestea lui Samuel. Ca să acceadă în ierarhia ordinului era verificat la sânge de ceilalți călugări – cine era, din ce familie provenea, soarta lui până la momentul contactului cu citadela, totul. Dacă frații călugări ar fi aflat că Samuel are o soră siameză, de care chiar și Samuel a aflat mult mai târziu (mama murise după ce le-a dat naștere), nu ar mai fi devenit niciodată cleric. Și acest aspect are o relevanță extraordinară. În respectiva citadelă fusese scrisă prima Biblie din lume care anunța moartea și renașterea Crucii – interpretată de călugării Sanctus ca moartea lui Samuel și „renașterea” surorii sale, Liv. Autorul exploatează la maximum simbolurile și se joacă cu ele pe parcursul întregului roman lăsând poliția, ONG-iștii (în fapt, membri ai unui ordin eretic dizolvat în secolul XI) și sora călugărului Samuel să dezlege puzzle-ul descoperit în stomacul lui Samuel după ce el moare aruncându-se din vârful muntelui în care se afla Citadela.

Din acest moment, povestea se complică: frații călugări fac tot ce le stă în putință ca să pună mâna pe cadavrul lui Samuel ca nu cumva să afle populația la ce se supuneau ei în timpul ritualurilor. Sora sa îl revendică pentru a-l înmormânta creștinește, poliția este uimită că i se regenerează ficatul decedatului, iar ONG-iștii încearcă să dezlege enigma primei Biblii din lume, convinși că însuși Samuel era panaceul. De aici, ca în orice roman polițist, autorul condimentează povestea cu răpiri, pistoale, mașini rapide și legende vechi, toate având un singur scop: acela de a releva lupta pentru putere existentă chiar și în rândul clericilor, dispuși să calce peste cadavre la propriu pentru a deține controlul asupra lumii.

În cele aproape 500 de pagini cât are primul volum, Simon Toyne redă mai puțin de o săptămână din viața personajelor, însă merită să le parcurgi pentru că la sfârșit te recompensează dezvăluindu-ți sursa vieții veșnice, pe care sora lui Samuel o vede cu proprii ochi atunci când călugării Sanctus realizează că ea este cea despre care se scrisese în prima Biblie.

Dați-mi voie să nu vă stric plăcerea de a afla singuri care este Sacramentul, mai ales că citind cartea ai impresia că se derulează în fața ta un adevărat thriller. Cu un strop de istorie și unul de mister, volumul a fost pentru mine de departe cel mai bun roman al unui scriitor străin contemporan pe care l-am citit. Chiar așa, ce-ar fi dacă mi-aș face un podium pe care să pun la loc de cinste autorii preferați, români și străini? Cu siguranță în viitor voi decerna premiile Galei „Personajul de Basm”.

Foto: http://auntiemwrites.com/2012/06/17/simon-toyone-sanctus/

Anunțuri

4 gânduri despre “Sanctus – best mystery novel I’ve ever read! (Continuare)

  1. Pingback: Simon Toyne și „Cheia” omenirii | Personaje de Basm

  2. Pingback: Leapșă literară | Personaje de Basm

  3. Pingback: Planuri pentru 2017 | Personaje de Basm

  4. Pingback: „Biblia pierdută” – eroul poți fi chiar tu! | Personaje de Basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s