Lady Chatterley, „stăpâna singuratică” de o „frumusețe înfrânată”

Amantul Doamnei Chatterley nu este vreun bărbat minune, vreun cavaler pe cal alb gata să facă orice pentru femeia iubită, așa că mă bucur că volumul englezului D.H. Lawrence nu îi este dedicat așa cum ar putea părea la prima vedere.

Prin romanul interbelic „Amantul Doamnei Chatterley”, autorul a vrut „să dărâme prejudecata romanelor pornografice, de senzație, scabroase”. După ce l-a rescris de trei ori în Munții Toscanei, s-a înspăimântat chiar și el de opera sa, nimic altceva decât „ultima replică dată Puritanismului”, așa cum a fost caracterizat volumul de soția sa.

Cartea NU este vreun roman pornografic pentru cei care s-ar putea lăsa păcăliți de titlu, ci despre viața de cuplu aristocrat lovit de soartă în perioada interbelică, când nu se concepea ca femeia să nu fie supusă bărbatului. Nimic nou dacă ne gândim că și astăzi mai sunt unii care cred la fel.

Povestea lui Constance și Clifford Chatterley este aparte. Ea – 23 de ani, „fata de la țară, rumenă, cu păr castaniu moale, un trup voinic și o mare doză de vitalitate, oarecum stângace. Avea ochii mari, albaștri, mirați, o voce domoală și părea o fată liniștită”. El avea „o parte din studii în Germania, la Dresda”, îi era ei un „prieten vechi, educat la Cambridge, nici pe departe un patriot îngust”. Se căsătoresc în timpul Primului Război Mondial, așa că, inevitabil, și soțul ei este înrolat. După un an, acesta revine acasă în scaun cu rotile (paralizat de la brâu în jos), incapabil de a-și mai îndeplini îndatoririle conjugale.

Așa începe calvarul doamnei Chatterley, care nici măcar nu apucase să se bucure de bărbatul ei.

La fel ca multe soții, Lady își spune că soțul ei Clifford era „zeul care se prăbușise și devenise un idol”, hotărâtă să se împace cu ideea că nu va simți vreodată plăcerea supremă. La început am fost întru totul de acord cu ea, mi-am zis că și eu mi-aș fi înțeles soțul și l-aș fi iubit în continuare. Însă când el nu iese din casă din cauza complexelor sale de invaliditate, nimic altceva decât un orgoliu nemărginit al aristocratului nevoit să depindă de sluji, când își tratează consoarta ca pe o străină în loc să compenseze acolo unde poate handicapul său, ei bine, atunci cu siguranță aș pune la îndoială fundamentele căsniciei.

Romanul este extrem de generos în a reda trăirile personajelor care îi dau viață, căci după ce m-am concentrat asupra ei, mi-am zis că poate și Clifford ar fi meritat să îi fie expusă viziunea! Pentru că a fost un orgolios ipocrit o să îl pedepsesc și nu o să-i acord prioritate.

Sunt tentată să spun că este o carte pentru feministe pentru că, în fond, este vorba despre dilema soției unui invalid – să-i fie credincioasă și să renunțe la bucuria de a simți un orgasm sau de a fi mamă ori să-și acorde libertatea de a savura plăcerile vieții cu un alt bărbat? Sigur, mulți dintre voi ați spune să-i fie credincioasă, însă la 23 de ani, virgină, fără posibilitatea de avea o viață normală VREODATĂ sună sinistru. Oricât de mult ați iubi, să nu-mi spuneți că veți rezista tuturor ispitelor! Și să nu uităm că acțiunea se petrece în perioada interbelică, când prăpastia dintre clasa muncitoare și cea aristocrată este crunt de adâncă.

Este adevărat că săracul Clifford a conștientizat cât de adevărat este ceea ce am scris mai sus, așa că i-a acordat scumpei sale soții dreptul de a se simți femeie cu un alt bărbat, ales de ea, aproape insistând să-și găsească un amant. Ce nobil părea atunci gestul lui Clifford, numai că era de o ipocrizie nemărginită, tipică bărbatului complexat – vezi Doamne înțelegător, însă nevoit să lase trofeul să fie șlefuit de altcineva.

Cu toată strădania de a rămâne fidelă soțului, Lady Chatterley ajunge să se simtă atrasă culmea, de Parkin – un țărănoi, paznicul de vânătoare al domeniului unde locuia cu soțul ei. Cu mult în vârstă față de ea (undeva la 36-37 de ani), tipul nu era deloc vreun sex simbol, din contră era scund, cu mustață, divorțat de o nevastă infidelă cu care avea un copil, singuratic, misogin, temut în tot ținutul pentru ostilitatea pe care o arăta față de braconieri și bogătani.

Ei, bine, bărbatul acesta feroce este înduplecat de Lady Chatterley prin frumusețea și îndrăzneala ei. Eu chiar am rămas cu gura căscată când am văzut cu câtă nonșalanță și tupeu i-a cerut acestuia cheia de la casa lui din pădure unde ea venea să se relaxeze. Deși este scos din sărite de ordinul ei, mai ales că nu avea niciun drept să intre în casa lui oricând voia, acceptă totuși să-i facă o cheie.

Și uite așa, o vede azi, o vede mâine, cei doi ajung să se simtă atrași unul de altul, mai ales după ce ea îl surprinde o dată pe el dezbrăcat, făcându-și baie. După o perioadă în care fiecare se prefăcea că nu simte nimic pentru celălalt, Lady Chatterley izbucnește în plâns și-l sensibilizează atât de tare pe Parkin încât el, care până nu demult nu o suporta, o îmbrățișează. Și de aici…știți și voi ce urmează.

Cum s-a schimbat viața lui Constance după ce i-a îndeplinit soțului dorința de a avea un amant, vă spun în articolul următor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s