Strada ficțiunii

Mare amatoare de citit, nu mică mi-a fost mirarea când o păsărică mi-a șoptit de concursul celor de la GoodRead și Editura ALL. Când am citit despre ce este vorba mi s-au făcut ochii cât cepele. Nu-mi venea să cred că s-a ivit o ocazie atât de faină pentru a-mi face nu doar un podium, așa cum anunțasem într-un articol anterior, ci chiar Strada Ficțiunii în care să-mi pun la loc de cinste romancierii preferați.

Cei care mi-ați citit articolele probabil că intuiți deja cu cine m-aș învecina. Ca să nu muriți curioși, o să vă divulg numele lor în cele ce urmează.

Mi-am zis că va fi foarte greu să-mi aleg favoriții, mai ales că am tot schimbat genurile literare în căutare de noi lumi pe care să le adulmec și în care să mă vâr pe șustache și să-i suflu în ceafă sau în ureche eroului sau eroinei. Totuși, așternându-i pe hârtie, mi-am dat seama că și autorii îndrăgiți sunt la fel de puțini ca și prietenii cu adevărat buni.

Închid ochii și mă las pradă sentimentelor pe care mi le provoacă numai numele lor și al titlurilor citite. Mă oftic că nu le-am dedicat mai mult timp și mă refugiez ca o lașă după colțul primei case ivite în cale pe strada ficțiunii transformându-mă în Fata de hârtie a lui Guillaume Musso. De Guillaume Musso m-am îndrăgostit după primele pagini ale cărții cumpărată din curiozitate de la Sala Dalles. I-am păstrat un loc aparte în inima mea după ce am aflat sfârșitul. Citisem atât de multe cărți până la el, încât credeam că nimic nu mă poate face să o țin minte în detaliu chiar și după 4 ani de când i-am parcurs ultima pagină. M-a ținut cu sufletul la gură, a păstrat secretul fetei de hârtie până la sfârșit fără să-mi dea vreun indiciu care să-mi dezamăgească setea de mister. Pentru mine, Fata de hârtie a fost o revelație! Pentru prima oară în viața mea, povestea era reală și falsă în același timp.

Peste drum de Guillaume Musso, pentru că m-a fascinat cu aproape aceeași profunzime (ca s-o spun pe-a dreaptă, mi-a depășit orice așteptări; Sorry, Guillaume, dar așa simt eu!), îl pun ca pe un piedestal pe Simon Toyne, cu al lui Sanctus care mi-a demonstrat că istoria te poate înghiți dacă nu-i cunoști miturile. Britanicul acesta m-a făcut să uit de musafiri și să-i acord întreaga atenție, deși era un străin care intrase în casă pe ușa din spate (adică la pachet cu partenerul). Nicicând nu m-am avântat mai mult în oaza de mister a unui roman cu iz de papirus, în care secretele cele mai ascunse ale omenirii sunt descoperite după ce reușești să duci până la capăt o acțiune ca-n filme marca regizorului Simon Toyne. Palpitant și intrigant, romanul scoate la iveală păcatele capitale ale clericilor, cu nimic mai prejos decât ale omului de rând, dar cu siguranță mânate de dorința de a păstra pentru eternitate cunoașterea absolută.

După ce depun laurii la poarta citadelei sacre din volumul lui Toyne, mă îndrept către Monica Ramirez pe care am descoperit-o la sugestia directorului editurii care a publicat-o. Monica mi-a transpus în cuvinte lumea asasinilor plătiți exact așa cum mi-aș fi dorit să o aflu: iubirea interzisă dintre doi criminali, războiul dintre etică și ordin, dezumanizarea trupului și minții, dar imposibilitatea înduplecării inimii și a sufletului. O recomand cu căldură tuturor celor care vor picanterii din lumi nevăzute, dar care se pot desfășura chiar sub ochii noștri.

Rămân în aceeași sferă literară și-i zidesc o căsuță și lui Stieg Larsson, acest jurnalist suedez care îmi prezintă cu răceala specifică nordicilor drame demne de studiu criminalistic. Am dat peste volumul III al trilogiei din întâmplare, la un târg de carte bucureștean, fără să realizez că eu începeam tocmai cu sfârșitul. Asta nu a fost o problemă pentru Stieg Larsson, care prin stilul lui chirurgical m-a lămurit imediat. Am intrat în pielea eroinei, am urât și m-am răzbunat făcându-mi dreptate în stilul ei nonconformist. Până la momentul respectiv, nu mai citisem decât în sesiune peste o mie de pagini în mai puțin de-o săptămână. Și le mai și învățasem! Am recomandat trilogia și atunci și o fac și acum pentru că nu are vârstă, bine, poate, peste 16-17 ani. Mi-a plăcut că a optat pentru un hacker femeie, o bunăciune de fată pe care nu aș vrea să o supăr dacă aș fi băiat. Gata, nu mai suflu o vorbă despre Stieg, vă las să descoperiți singuri și merg mai departe.

Ajung din doi pași în curtea Rodicăi Ojog-Brașoveanu și mă și văd asistând, ca un narator omniscient, la cine, cui, cum și când îi plasează cianură pentru a-l elimina din lupta pentru niște opere de artă foarte valoroase. Cianură pentru un surâs este romanul polițist care m-a făcut să râd cu gura până la urechi de ideile năstrușnice pe care le poate avea o băbuță simpăticuță plictisită de cotidian. Melania Lupu este bătrânica care obstrucționează ancheta poliției găsind tot felul de moduri ingenioase (în viața mea nu mi-am imaginat că poți să faci statuie dintr-un mort :)))) ) pentru a se lepăda de cadavrele nenorociților care aspirau la prețioasele tablouri. Dacă sunteți dintre cei care cred că doamnele în vârstă nu vă mai pot uimi cu nimic, citiți Rodica Ojog-Brașoveanu. Româncă de-a noastră, ca și Monica, considerată de unii critici literari o Agatha Christie de România.

Și pentru că-mi iubesc țărișoara, o să închid Strada Ficțiunii, care este de fapt un arc de cerc pe cupola bibliotecii sufletului meu, cu Marin Preda, care va rămâne pentru mine Cel mai iubit dintre pământeni pentru autenticitatea cu care a dezvăluit chinurile filozofice și fizice ale intelectualului.

Mi-ar plăcea să regăsesc măcar o parte dintre cărțile acestor autori în colecția editurii ALL care ne promite cărți minunate la concursul Mini-colecția mea din Strada Ficțiunii la care tocmai mi-am înscris favoriții.

Până atunci, doresc tuturor spor la citit și răbdare, cu toate că timpul nu este niciodată de partea noastră când vine vorba de explorat lumea cărților!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s