„Citindu-l pe Turgheniev” sau cum să bagi la azil un om lucid

Mă urmărește ca un coșmar aievea povestea plasată de William Trevor în anii ’50 a lui Mary Louise Dallon, o fată bătrână provenită dintr-o familie de fermieri de la periferia orășelului irlandez Cullen. La prima vedere, Mary este o norocoasă pentru că reușește să-și depășească condiția socială prin căsătoria cu un bărbat de familie bună. Însă dincolo de aparențe, povestea ei este alta…

Pe vremea jumătății de secol XX, pe când căsătoriile în Irlanda se practicau de conveniență între femei la vârste fragede cu bărbați maturi care le-ar fi putut fi uneori, tată, Mary Louise, în vârstă de 21 de ani, mezina fermierilor săraci Dallon, este invitată la film de Elmer Quary, moștenitorul de 35 de ani al unei afaceri locale de familie. După câteva ieșiri de weekend la film, cei doi se hotărăsc, spre disperarea ambelor familii, să se căsătorească. Fără să se simtă atrași unul de altul în mod deosebit, căsătoria a fost percepută de localnici ca una pe interes: ea – dornică de înavuțire, el – destul de „bătrân”, voia o prospătură pentru ochii lumii, că doar așa era moda.

Decizia celor doi mi s-a părut inițial inexplicabilă chiar și pentru narator. M-am simțit izolată de explicații care să mă facă să înțeleg logica deciziei lui Mary. Ea a acceptat, fără să se gândească aproape, mariajul cu un bărbat mult mai mare decât ea, poate pentru a fugi de grijile din propria casă care abia își ducea traiul, dar poate și pentru că aspira să devină proprietăreasa buticului deținut de familia pretendentului ei. Adevărul aveam să îl aflu mai târziu cu stupoare.

Ceea ce a urmat după căsătorie nu mi-aș fi închipuit niciodată. Încă mă întreb invidioasă de unde au scriitorii atâtea idei? să revin totuși la subiect…

Luna de miere, el și ea, la hotel, departe de ochii lumii. Până aici toate bune și frumoase. Pahar după pahar în cinstea miresei, mirele se face turtă și devine incapabil să „presteze” pentru a se consuma căsătoria. Povestea devine tragică când, la doi ani de la căsătorie, când toată lumea aștepta un copil de la ei, Mary încă era virgină, iar Elmer avea viciul băuturii.

Cum fiecare dintre ei refuză să discute cu cineva despre problemele lor de cuplu, fiecare membru al familiei a pus propria etichetă, niciuna favorabilă pentru cei doi. Aflată în casa socrilor, Mary se refugiază în drumeții cu bicicleta. Așa ajunge să reia legătura cu un verișor din partea mamei, grav bolnav, care îi mărturisește că a fost, în clasele primare, îndrăgostit de ea. Cum sentimentul fusese reciproc, cei doi încep să petreacă tot mai mult timp împreună, astfel că, inevitabil, dragostea se reaprinde și cei doi se sărută. Curând, el i-a devenit confident. Destăinuindu-i-se lui, am aflat și eu motivul pentru care se grăbise cu căsnicia:

M-am gândit că va fi bine. Credeam că nimeni altcineva n-o să mă ia de nevastă. Am vrut să ajung în oraș.

Toată această căsnicie a îngropat-o psihic pe Mary ca femeie. Face din dragostea pentru vărul ei o obsesie și crede că cele două săruturi, singurele plăceri simțite de ea vreodată, nu sunt altceva decât adultere.

După moartea inopinată a vărului ei, credința i se transformă în certitudine și, înnebunită, se izolează în podul casei socrilor, cumpără din banii familiei mobila care i-a aparținut acestuia și câteva articole de îmbrăcăminte pe care mătușa ei le donase unei familii nevoiașe și își petrece tot mai mult timp încuiată în pod, citind cărțile care i-au aparținut lui.

Retrasă din viața socială și de familie, cumnatele ei cred că a luat-o razna și îl bat la cap pe Elmer să-și închidă soția într-un ospiciu, ceea ce și face, cu toate că se simte permanent responsabil pentru starea ei.

Elmer este și el un personaj interesant. Cred că s-a învinovățit permanent pentru noaptea nunții pe care a ratat-o, dar nu am înțeles, iar autorul nu m-a lămurit, de ce Elmer nu și-a revenit? Oricine poate greși, numai că Elmer, deși era conștient că nu e vina ei, nu a făcut nimic să-și recapete soția. Nu a complimentat-o, nu a mângâiat-o, nu a vorbit cu ea aproape deloc. Acest bărbat impotent fizic și psihic și-a abandonat soția lucidă la azil fără să aibă demnitatea să recunoască faptul că starea în care se afla Mary a fost provocată de el însuși. Dacă nu simțea nimic pentru ea putea să nu o ceară de nevastă. Dar nu! El a ales să o priveze de tot ce înseamnă familie.

Mi-ar plăcea să fiu un observator invizibil întors în timp, care să asiste la această poveste așa cum era ea când l-a inspirat pe William Trevor. Oare există un astfel de soț sau o astfel de căsnicie pe undeva în lumea asta? Mulțumesc Domnului că nu am experimentat nimic din cele redate de Trevor. Sper că nici voi!

Anunțuri

4 gânduri despre “„Citindu-l pe Turgheniev” sau cum să bagi la azil un om lucid

  1. Pingback: Recomandări (13) | Illusion's Street

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s