Versuri despre romanul în versuri „Evgheni Oneghin” (Pușkin)

N-am mai simțit până acum

Nerăbdare să-ți spun cum

M-am simțit când l-am citit

pe Pușkin.

Personaju-i principal nu-i nici erou, nici armăsar,

Din contră, e un tăntălău, c-ar

fi putut avea o fată

minunată.

E-adevărat că la-nceput

Nu de ea lui i-a plăcut,

Ci de Olga, soră-sa

Că plin΄ de viață mai era,

Pe când Tatiana tot stătea

Sub fereastră taciturnă.

Dar să vă spun cine era

Evgheni Oneghin, de fapt

Și de ce-i zic „pămpălău”.

Evgheni nici nu rămăsese bine fără tată

Când creditorii la poartă îi făcuse coadă.

Norocul lui Evgheni fu

că îi murise unchiu΄

și-i lăsase o moștenire.

La țară se duce fuguța,

Să preia noua căsuță.

Pentru reformele făcute

A strâns de la lume urâte

vorbe.

Totuși, ca să vezi destinu΄,

Evgheni ia masa cu unu΄

și-i cunoaște-așa

fetele ce le avea:

Olga și Tatiana.

Olga – talentată, splendidă, fâșneață,

Tatiana…fără chef de viață.

Toate până într-o zi

Când Tatianei îi veni

să se-ndrăgostească.

Fericitu΄ era-Evgheni,

Căruia îi și scrisese

o epistolă de-amor

să-i declare al său dor.

Dar Oneghin nu-i răspunse…

Însă-i spuse față-n față

că vrea să mai hoinărească.

Nici nu credeam că cineva

în viața asta va putea

să se-mprietenească

din plictis.

Ei, iată că Oneghin poate!

Și companion și-l face

pe pretendentul Olgăi.

Lenski, cam gelos din fire,

Îl provoacă la duel

Pe Evgheni

căci cu el

A dansat iubirea lui

la un bal.

Început din tachinare,

Jocul lui Evgheni avu΄

Consecințe triste tare.

Căci Lenski nu a putut

Și a tras la întâmplare.

Dar Evgheni l-a țintit

fix în piept și…a murit.

Trecut-au anii, iar Tatiana

Strămutată, măritată,

Nu-l uită pe Evgheni-al său

Deși se ia c-un general

erou.

Ea se revede cu Oneghin

Și ia ghicește? DA!

Acum el moare după ea,

și Tatiana îl refuză

că-i femeie măritată,

deși nu l-a uitat nici ea.

Și uite-așa râmâne-Evgheni

Singur și neliniștit

Că a pierdut ocazia

de-a fi cu ea.

Degeaba-i scrie

Epistole de dragoste.

Dar cine îl mai înțelege?

Atunci i-a dat cu flit, săraca…

Iar acum,

Nu știe cum

O vrea!

Cu toate că ei se iubeau,

Rămâne amor neîmplinit.

Căci Pușkin rău le-a hărăzit.

Și uite-a așa, fără vreo dramă specială

Se încheie opera.

Unii zic că Oneghin

nu e altul decât Pușkin.

Dac-așa o fi or ba,

Poate că o veți afla

Dacă-i citiți și critica!

Ah, și încă ceva!

De ai de gând să îl citești pe acest mare rus poet

Fă bine și actualizează elemente de context.

De nu cunoști contemporani, istorii ori mitologii,

Îți dau un sfat: fă rost de un roman

cu prefață generoasă

Ca să te scoată din ceață!

Pe Evgheni l-am simțit ca pe-un rătăcitor în lume.

Nu prea știe el ce vrea, nici cum și nici pe cine…

Păcat că au irosit amorul

Doar pentru că s-au iubit

La moment nepotrivit.

Ca să fiu eu împăcată

Mă revolt pe Providență

Că Tania e măritată

Când, în sfârșit,

O dorea și Oneghin…

Sursă foto: http://alodita.deviantart.com/art/Bad-Romance-1-143662641

Anunțuri

3 gânduri despre “Versuri despre romanul în versuri „Evgheni Oneghin” (Pușkin)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s