Povești din lagăr

Romanul „O cale îngustă spre nordul îndepărtat” al australianului Richard Flanagan m-a îngrozit. S-a străduit din răsputeri să-mi amintească de ce nu citesc cărți sau mă uit la filme despre războaie. Nu m-au scârbit scenele în care se descria în detalii despre cum putrezea carnea pe prizonierii înfometați și bolnavi de holeră, pelagră, malarie, dizenterie, tifos și păduchi la un loc. Ce m-a frapat a fost că m-a făcut să trăiesc cu toate simțurile durerile și groaza pe care o experimentau bieții oameni. Ceea ce este și mai trist, și chiar îl compătimesc pe Richard Flanagan, este că tatăl său a trăit astfel de clipe în care te însoțea „groaza că viața este o alegorie”.

Romanul lui Richard Flanagan din 2013, premiat cu Premiul Man Booker un an mai târziu, îl are în centrul său pe Dorrigo Evans, un chirurg australian care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este nevoit să se asigure că prizonierii dintr-un lagăr japonez construiesc „calea ferată a morții”. În lipsa hranei, a medicamentelor și a hainelor, misiunea sa de menținere pe linia de plutire a efectivului de nefericiți devine una imposibilă. Nici nu-i de mirare că și după război îl vor mai bântui amintirile camarazilor lihniți care îi cedau porția cea mai bună de mâncare, precum și neputința de a-i salva din bătăi și muncă silnică.

Povești din lagăr am auzit sau citit cu toții. Păcat că multe dintre ele nu au fost deloc povești, ci întâmplări reale. Sper că ceea ce vă voi povesti despre viața lui Dorrigo Evans să fie totuși un basm, asta doar așa, ca să nu îl mai compătimesc încă o dată!

Dorrigo Evans s-a născut în Tasmania (o insulă aflată la sud de Australia) și încă de mic avea în cap o mulțime de întrebări existențiale. Nu îmi amintesc exact de ce a ales să facă medicina, dar se pare că a fost singura decizie pe care nu a analizat-o prea mult. În viața amoroasă sufletul lui a fost unul rătăcitor. A avut relații cu prietenele prietenilor, cu o mătușă, cu nevasta unui coleg… Nici măcar cea cu care ajunge să se însoare nu o să-l aducă pe calea cea bună.

Căsătorit din inerție, abia în ultimele file din roman ajunge să lupte pentru familia lui cu trei copii, dar și atunci o face pentru că a simțit că a pierdut oricum orice altceva mai conta. Și să vă spun de ce. La îndemnul fratelui său, Dorrigo se duce în vizită la un unchi care deținea un hotel. Cu câteva zile înainte o întâlnește, fără să facă cunoștință, pe femeia cu care era căsătorit unchiul Keith. Din acea clipă, pentru el a existat doar ea. Și-a neglijat logodnica, pe care mai târziu avea s-o ia de nevastă, și s-a dedicat trup și suflet lui Amy, focoasa cu camelie roșie la ureche, cu doi ani mai mică decât el.

Viața lui Amy se rezuma la trei lucruri esențiale: zero familie, avort impus de soț și dragoste platonică de rahat din partea lui (își mângâia mai mult cățelușa decât soția). Bineînțeles că atenția primită de la Dorrigo o face să se îndrăgostească nebunește de el. Cum fiecare dintre partenerii lor a mirosit cum stă treaba, sfârșitul idilei nu poate fi unul fericit. Ella îi spune lui Dorrigo că mătușa Amy a murit într-un incendiu, iar Keith îi spune soției sale că nepotul Dorrigo a murit în lagăr. Oricâte se întâmplă între timp, oricâți ani ar trece, dragostea pe care cei doi nu a murit. De asta și-a dat seama Dorrigo când a revăzut-o pe Amy de mână cu două fetițe. Crezând că sunt fiicele ei (deși erau nepoatele), s-a temut să intre în vorbă cu ea. Nu îi rămâne astfel decât gustul amar al lipsei de bărbăție de care a dat dovadă când a refuzat să-și creeze o viață alături de Amy. Atunci realizează că totul este pierdut și că între ei nu mai poate fi nimic.

Întors la viața sa lipsită de vitalitate, sărăcită de energie de imaginile crunte ale morților care se înregistrau cu duiumul în lagăr, Dorrigo nu găsește în sânul familiei sale liniștea sufletească de care avea nevoie pentru un nou început. Își înșală soția la doar o lună după luna de miere cu soția celui mai bun prieten. Dacă în plan sentimental era distrus, în plan profesional, după război, devenise renumit. După un timp, nici măcar de carieră nu-i mai păsa. Faima nu îi aducea nicio satisfacție, iar cei trei copii și soția erau ca și inexistenți.

Totuși viața îi dă o lecție: îi amenință și ce a mai rămas din familie. Pe când soția sa se afla cu cei trei copii la o cunoștință, în zonă se pornește un incendiu cărora autoritățile nu îi făcea față. Aflat în vizită la un coleg, la câțiva km distanță, Dorrigo renaște și îi împrumută mașina pentru a-și salva familia. Ca prin minune, după ce trece fără voie de barajul poliției, reușește să-i recupereze. Autorul surprinde, prin ochii copiilor, primul gest de tandrețe al lui Dorrigo față de soția sa Ella. Cred că a fost pentru prima oară când a simțit responsabilitatea de tată și soț.

Mă întreb cum ar fi fost viața lui dacă o saluta pe Amy când a întâlnit-o. La cât de indiferent l-am simțit față de familia pe care nimeni nu l-a constrâns să și-o întemeieze, sunt sigură că ar fi renunțat la tot pentru ea. Într-un moment de slăbiciune, Dorrigo își recunoaște că o ceruse pe Ella de nevastă „doar ca să-i sărute sânii”.

Ce-o fi fost în mintea lui, refuz să judec. M-au secat de energie scenele rupte dintr-un film de groază cu amputări de picioare pe viu și morți culeși de pe drum. S-ar putea face un film extraordinar după carte căci, ca de obicei, viața este cea mai bună sursă de inspirație. Sper să nu mai citesc prea curând așa un roman sincer de crud, însă îl recomand celor cu sânge rece pasionați de istorie. Dincolo de povestea de dragoste pe care am prezentat-o, merită citite clipele pe care le-au trăit prizonierii din lagărul japonez, măcar în semn de respect și compătimire față de ceea ce au îndurat.

Sursă foto: pixabay.com

Anunțuri

Un gând despre “Povești din lagăr

  1. Pingback: First Date With a Book | Personaje de Basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s