„Străinul” lui Albert Camus – despre nimeni

De două zile încerc să mă refac ca un puzzle după ce „Străinul” lui Albert Camus m-a dezintegrat cu nimicnicia lui. Nu-mi place de protagonist, un OARECARE Meursault, din perspectiva căruia este relatat totul. Nu avem nimic în comun sufletește și asta mă bucură. Încă mai am valori, încă mai am sentimente, încă iubesc! Pe când el îmi aduce aminte de Leon Ploszowski al lui Henryk Sienkiewicz (personajul principal din romanul „Fără ideal”) care nu-și găsea un rost și un loc în lume.

Deosebirea dintre cei doi e că Meursault nici măcar nu caută sensul vieții lui. Trăiește din inerție și fără vreun scop anume. Mănâncă, bea, fumează și face sex doar pentru că satisfacerea nevoilor primare îl menține în viață. Nu are planuri, nu are visuri, mă mir că are un job! E asemenea unui trunchi de copac putrezit pe dinăuntru, așa cum am sugerat chiar prin fotografia articolului.

Eu îl văd ca pe un „mort viu”. Nu mă pricep la psihologie, dar cred că nu mă înșel când spun că omul ăsta e SOCIOPAT! Nu are sentimente pentru nimeni!

Îi moare mama și el nu este în stare să precizeze cu exactitate când s-a întâmplat asta! Nici măcar nu știa câți ani are! Nici măcar nu a plâns! Ce fel de om este atât de insensibil? Cine nu-și iubește mama? Mai ales că nu descrie că ar fi avut vreo relație știrbită cu ea. O trimisese la azil pentru că, vezi Doamne, nu o putea întreține! Adevărul e că a fost o decizie bună pentru bătrână, căci săraca ar fi murit cu zile lângă un indiferent ca fiu-său! Nu vorbește despre mama sa ca om, dar descrie cu lux și amănunte vremea din ziua înmormântării ei și cât de insuportabilă era căldura! Ca să nu mai spun că se plânsese de ce efort uriaș presupune pentru el deplasarea la azil! Adormise la priveghi, refuzase să-și privească mama în coșciug și fumase lângă trupul ei neînsuflețit fără pic de respect! Măgarul! Dar, după cum spuneam, doar un sociopat e incapabil de iubire!

Îi ies din gură tot felul de vorbe nepotrivite contextului (spre exemplu, când se învoiește de la șef să se ducă la înmormântarea mamei spune că nu e vina lui că a murit – de ce ai spune asta? de ce ai simți nevoia să te scuzi?) care te lasă perplex. Cum poate să spună că face loc să treacă „mortul” când e vorba chiar de mama lui? Conștientizează că nu e bine ce face sau ce spune, dar nu îi pasă. Nu regretă! Nimic. Niciodată! Sunt încă uimită de cât de rece poate fi Meursault, de cât de sec, mecanic și succint poate descrie evenimente care pe muritorii de rând i-ar bântui o viață! A doua zi după înmormântare se duce la scăldat, agață o tipă, ies la cinema…cu alte cuvinte, viața lui a continuat ca și înainte pentru că

M-am gândit că mai trecuse o duminică, de bine, de rău, că mama era înmormântată, că aveam că-mi reiau lucrul și că, pe scurt, nimic nu se schimbase. (…) era un lucru care trebuia să se întâmple într-o zi.

Dacă asta nu v-a surprins, trec mai departe și zic eu, o să vă șochez când o să vă spun că a ucis un om din cauza căldurii!!! Cel puțin asta susține el: că era foarte cald afară! Ca să vezi motiv! E nebun! Ba nu, pentru mine, Meursault e întruchiparea iadului pe pământ! Pentru el, cele 4 gloanțe trase în om au fost

ca și cum aș fi bătut patru cuie scurte, în poarta nenorocirii. (…) dacă regretam fapta mea? m-am gândit și am spus că nu simțeam atât regret veritabil, cât o oarecare plictiseală. (…) Aș fi vrut să încerc să-i explic amical, aproape cu afecțiune, că eu nu fusesem niciodată în stare să regret ceva cu adevărat. Eram întotdeauna prins de ceea ce avea să vină …

Cred că faptul că a trăit fără tată, fără acel bărbat puternic de la care să ia exemplu, dar care să-l și pună la punct când greșește, l-au transformat într-un leneș fără scrupule, fără conștiință. Nu a simțit spiritul familiei, așa că atunci când i s-a părut că ar face parte dintr-una, a considerat că are o „impresie ridicolă”. Faptul că tatăl său (amintit doar într-un singur paragraf din tot romanul) fusese foarte afectat de execuția publică a unui asasin l-a dezgustat. Ce credea? Că tatăl lui era moale ori lipsit de bărbăție pentru că vomitase o dimineață întreagă după acea scenă macabră?

Cum de nu observasem că nimic nu era mai important decât o execuție capitală și că, pe scurt, era singurul lucru cu adevărat interesant pentru un om!

În caz că vă făceați griji, are parte tocmai de o astfel de moarte „interesantă”! Și ce să vezi? Îi este frică! Dar, s-a făcut voia lui: soarta i-a oferit singura cale de ieșire din viață pe care o plăcea!

Meursault nu se plânge de sine, nici de oameni, ci doar de vreme! Căldura pentru el este insuportabilă! Oare ce ar trebui să înțeleg de fapt prin căldură? Că înseamnă iubire? Că lipsa dragostei părintești, a familiei și a prietenilor i-au schimbat inima în stană de piatră? Îl sufocă pentru că nu este obișnuit cu ea? De meditat…

Pentru personajul ăsta poți face behaviour analysis toată ziua. Și noaptea!

Pentru final am păstrat câteva lucruri care au depășit, în opinia mea, cu mult normalitatea (pentru care l-am și introdus în categoria sociopaților) sau care m-au uimit știindu-i caracterul. Dacă am greșit undeva, psihologi din toată lumea, corectați-mă!

  1. Nu am putut să trec cu vederea modul lui ciudat de a se „bucura”. Pe el îl amuzau articolele de prin ziare. Chiar le colecționa. Meursault se amuza numai pe seama unor lucruri neînsemnate. Plăcerile lui erau și ele puține și nesemnificative – cafeaua cu lapte și scăldatul. Simțea atracția sexuală, dar niciodată nu s-a arătat satisfăcut după o partidă. Dacă nu era impotent, de ce nu simțea plăcere??? Hmm…
  2. Nu vedeam niciun motiv ca să-mi schimb viața. Gândindu-mă bine, nu eram nefericit.

  3. Nu este scârbit de nimeni, iar fatalitatea nu-l surprinde, din contră, îi confirmă și întărește părerile despre viață (ex. cu toții murim la un moment dat). Este dezgustat doar de imaginea unor brațe foarte albe acoperite de păr negru… Ce ciudat! Tind să cred că Meursault era negru! Mai zice el la un moment dat că nu-i place Parisul pentru că e murdar, iar „oamenii au pielea albă”. Asta nu îl exonerează!
  4. Pentru el, ce se întâmplă în jurul lui „nu înseamnă nimic”, ca să-l citez! Nu are prieteni adevărați (wow, vă mai miră?), socializează numai la nevoie și-și formează din inerție un anturaj dubios care-i va crea contextul de a se băga singur în bucluc. Trece drept „uman” în ochii vecinilor bărbați pentru indiferența/„obiectivitatea” lui, fiind considerat „un bărbat adevărat” care „cunoaște viața”, poate și pentru că își dă cu părerea când un lucru e cinstit și când nu, de parcă ar ști el ce e corect în lumea asta! Lui nu-i pasă nici când cei prezenți la înmormântare îl califică „fără ambiție”, cu toate că aveau perfectă dreptate!
  5. E totuși capabil de complimente! Îi spune tipei cu care pierdea vremea din când în când că e frumoasă. În sinea lui apreciază că „pielea ei arsă de soare îi dădea o înfățișare de floare”. Aici am fost surprinsă plăcut! Singura lui bilă albă de la mine! Totuși, îi spune franc în față că nu o iubește. Nu îi pare rău, nu o înțelege că suferă, nu regretă, dar mai ales, nu-și dorește să iubească! De ce n-ai vrea să știi cum e?
  6. S-a băgat ca musca-n lapte în relația năbădăioasă a unui cuplu, l-a ajutat pe concubinul violent, a depus mărturie falsă la poliție, a acceptat o cerere în căsătorie fără să simtă ceva pentru tipă…să continui??? Omule, cine ești? Ce ești?
  7. E pe dos decât oamenii normali, care atunci când sunt obosiți, sunt mai sinceri (a se vedea punctul 4 din articolul foarte fain de curiozități de pe blogul de dezvoltare personală Diplomația sentimentelor) – Meursault zice: „complimentul meu nu era sincer, pentru că eram prea obosit”.
  8. Nu crede în Dumnezeu! Oare de ce? Eu așa l-aș tortura! L-aș pune să scrie de ce-i lipsește credința! Poate că nu i-a păsat de viața lui, dar cu siguranță este inconștient de ura pe care o are față de providență și oameni!

 

Foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s