„Biblia pierdută” – eroul poți fi chiar tu!

N-am citit Dan Brown. Încă! Așa sunt eu. Când îi văd pe toți că se duc buluc spre ceva, prefer să stau deoparte. Nu știu cum scrie Dan Brown și nici nu am citit recenzia vreunei cărți de-ale lui. Dar toate au un început.

„Biblia pierdută”. Nu știam despre ea decât a bătut recordul vânzărilor. Inițial, pe același principiu ca și în cazul lui Dan Brown, am evitat-o. Nu prea mă atrăgeau ideile conspiraționiste și făcăturile comerciale despre Vlad Țepeș. Mi-am zis că autorul vrea să facă bani și bravo lui, i-a reușit. Abia după ce am terminat de citit cartea am văzut un interviu cu el și i-am aflat scopul popularizării volumului peste oceane.

Trecând peste de ce a scris-o și lăsând la o parte criticile de plagiat care i-au fost aduse, căci eu nu sunt deloc în măsură să mă pronunț, pot doar să scriu impresiile pe care mi le-am făcut lecturând-o.

Deloc fană a legendelor cu „Dracula” și Vlad Țepeș, volumul m-a făcut să regret că nu am mai multe cunoștințe de istorie. Simțeam permanent nevoia de a-l verifica pe autor. Nu știu de ce. Poate pentru că, fiind român, autorul trebuia să fie mai corect în a delega atribuțiile corespunzătoare fiecărei autorități în parte. Chiar am fost surprinsă că nimeni de la editura Rao nu a sesizat unele inadvertențe de „law enforcement” ca să zic așa… Mă rog…

Nefiind în stare să certific istorioarele care mi se înșirau, am lăsat garda jos și mi-am imaginat că sunt și eu regizor, ca și autorul. Deloc exigentă, am asistat cu mare plăcere la ce se petrecea. Umor fin, ironic, bine plasat, labirinturi de mistere, personaje supranaturale bine deghizate sub chipuri lumești, dar ce mi-a plăcut cel mai mult, protagoniștii principali erau, dincolo de înzestrarea lor intelectuală fenomenală (chestie care m-a atras mereu la oameni), umani. Aveau și ei nevoi, mergeau și ei la toaletă, erau extenuați, flămânzi, aveau vicii, pasiuni și uneori nu le pica fisa. Igor nu a creat eroi cu puteri supranaturale! Asta mi-a plăcut la nebunie. M-a făcut să simt că pot oricând să fiu în locul lui Charles Baker (atâta timp cât am cunoștințele lui aprofundate de istorie).

După mine, care am mai citit mystery/ thrillere cu iz istoric (a se vedea elogiile pe care i le-am adus lui Simon Toyne cu Sanctus), romanul lui Igor Bergler este unul destul de reușit. Dacă tot e să facă ecranizare, așa cum și-ar dori autorul, măcar să o facă din mai multe părți, căci n-aș vrea să fiu dezamăgită că cele peste 500 de pagini s-au rezumat la 5 idei. Volumul e foarte complex, te ține în priză. Mi s-a părut că mă jignește pe alocuri amintindu-mi destul de des ce se întâmplase până în acel punct, dar poate că nu toți stau cu nasul în cărți până le termină ca mine.

Nu o să fac recenzia acestui mix de mistere pentru că, în opinia mea, neștiind ce a scris Brown, dar cunoscând ce a scris Toyne, consider că merită citită. Mi-ar plăcea să știu părerea unui istoric sau a unui teolog despre ce se expune în carte și rămân cu regretul că nu m-a pasionat istoria mai mult!

Nu știu dacă a fost vreo strategie de marketing, dar după ce citești avalanșa de critici privind inspirarea din Dan Brown, nu ai cum să nu citești, ca să vezi cine are dreptate, și „Codul lui Da Vinci” (asta dacă nu l-ai citit deja). Cred că, fără să se vrea, vânzările mari ale cărții lui Igor Bergler vor îndrepta mulți cititori și către Dan Brown.

Articolul nu e tocmai caracteristic pentru blogul meu, dar pentru că mi-a plăcut cum au fost creionate personajele, o să intre la categoria Designeri de suflete. Charles Baker, personajul principal, este inteligent, sceptic, critic, consecvent, un istoric pe cinste la cei 45 de ani. Inițiat pentru a face față moștenirii unice, îndeplinește misiune după misiune cu ambiție, curaj și tupeu, ceea ce nu miră pe nimeni ținând cont că e un arogant. E umflat în pene și de recunoașterea profesionalismului său pe plan internațional. Îl invidiez pentru înzestrarea intelectuală și abia aștept să văd cu ce mă mai poate uimi în continuare, căci finalul deschis al „Bibliei pierdute” te lasă cu gura căscată.

 

Foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s