M-am îndrăgostit de un roman. Sau de un autor?

După fiecare carte mă roade un pic invidia pe scriitor pentru că mintea lui este un izvor nesecat de intrigi captivante. Iar când are 30 de ani și arată ca un super model te întrebi de ce nu ești chiar acum la lansarea cărții, la coadă pentru un autograf și un instantaneu la braț cu „inculpatul” datorită căruia sufletul tău iubește cărțile.

Iată și vinovatul meu! Așa arată și scriitorii voștri preferați, nu? Dacă nu, nu-i nimic, citiți cartea „Adevărul despre cazul Harry Quebert” și cu siguranță imaginea lui va semăna cu cea a elvețianului Joël Dicker (foto, autorul superbului roman)!

JoelDicker  Sursa foto: en.wikipedia.org

Pot scrie mii de caractere și tot nu termin cuvintele de laudă la adresa romanului său de circa 650 de pagini. Nu vă speriați, nici nu știți cât de repede se citește și cum trece timpul când ești prins în mrejele… poveștii, doar nu ale imaginii autorului! Voi la cine vă gândeați?

E savuros! Joël Dicker nu se rezumă la a scrie un roman polițist, ci surprinde și aspecte sociale și mediatice din Statele Unite din care te lasă să tragi singur învățămintele!

Urăsc să scriu pe scurt despre un extraordinar roman, așa că pentru cei care vor să știe mai multe detalii ale poveștii vă recomand o prezentare care mi-a plăcut a celor de la bookaholic.ro. Totuși, în câteva cuvinte deloc la înălțimea cărții, în romanul lui Dicker este vorba despre povestea unui scriitor în pană de idei care apelează la un fost profesor – Harry Quebert – pentru a-și regăsi inspirația când este strâns cu ușa de termenele limită ale editorului. Fără să poată fi trecut peste problema „paginii albe”, pleacă de la casa bătrânului Harry, dar este nevoit să revină pentru a-l scoate dintr-o mare încurcătură, după ce este acuzat de crimă când cadavrul „fostei iubite” este dezgropat în curtea casei sale după 33 de ani de la moartea fetei. Determinat de multiple circumstanțe, scriitorul lui Joël Dicker, Marcus Goldman, ajunge să tehnoredacteze o carte în care relevă adevărul despre viața lui Harry și a Nolei Kellergan, individa de 15 ani găsită moartă.

În toate încrengăturile criminalistice, Dicker îți etalează natural și cu umor viața tânărului scriitor Marcus Goldman și a profesorului său, efectele presiunilor mediatice asupra acțiunilor indivizilor și un strop din sociologia mulțimii și a psihologiei criminalului.

Joël Dicker nu te dezamăgește. Te ține cu sufletul la gură, îți oferă constant răsturnări de situație și introduce logic și cursiv noi personaje. Dezvăluirile bombă se țin scai de tine până la ultimele pagini și oricât de obosit ai fi nu te poți opri din citit. Ceea ce m-a făcut să mă îndrăgostesc de carte nu au fost personajele și nici abilitățile lor de a dezlega misterele presupusei crime pasionale. De aceea am și încadrat articolul în categoria designer-ilor de suflete.

M-am amorezat profund de stilul autorului. Facil, cu schimbări ale registrului și perspectivelor sociale, îți expune drama scriitorului care devine fără voia lui victima marketing-ului și sclavul editorilor și… cireașa de pe tort (din punctul meu de vedere) – suspansul! Tocmai când credeai că le știai pe toate, afli că ți-a mai scăpat ceva! Adevărul este în permanență ascuns, fiind imposibil de ghicit cine-i criminalul. Ca să te răsplătească pentru consecvență, Joël Dicker îți prezintă la sfârșit varianta finală și corectă a situației îmbârligate pe care ai citit-o. Rolul pe care îl joacă mass-media în promovarea sau distrugerea unui om – așa cum este el relevat în carte – este, din păcate, real.

Nu știu cât de bine promovată a fost cartea lui Joël Dicker la apariția ediției în limba română în 2013, dar cu siguranță aș fi cumpărat-o dacă ar fi avut parte de marketing-ul pe care l-a imaginat autorul elvețian pentru cartea lui Marcus Goldman. Mai mult nu o să dau din casă!

Roman despre un roman, roman polițist, roman psihologic, roman de dragoste, spune-i cum vrei, dar pentru ceea ce a scris Joël Dicker în „Adevărul despre cazul Harry Quebert” eu am un singur cuvânt: capodoperă! I love you, Joël!

 

Foto: pixabay.com

Anunțuri

3 gânduri despre “M-am îndrăgostit de un roman. Sau de un autor?

  1. Pingback: Leapșă literară | Personaje de Basm

  2. Pingback: Scrisoare către Joël Dicker, autorul romanului „Cartea clanului din Baltimore” | Personaje de Basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s