Dragoste de carte

M-am trezit cu o poftă nebună de scris. Mă și mir că mi se întâmplă asta după ce am citit Doamna cu cățelul a lui Cehov. Dar nu caut explicații. Știu deja ce se întâmplă cu mine. Iubesc! Iubesc cărțile!

Am trecut peste„romanul” în 20 de pagini al rusului și m-am lăsat dusă de val de necunoscutul pachetului tocmai primit pe care îl aveam în față. Am deschis cadoul cu emoții mai mari decât la Crăciun și am văzut-o. Nu cerșea atenție, nu mă implora să o aleg pe ea, dar am făcut-o! Nu știu de ce! Poate pentru că e un jurnal al unei femei scris de un bărbat, poate pentru că acțiunea se petrece în Orientul Mijlociu și asta e ceva nou pentru mine și biblioteca mea. Sau poate că pur și simplu am vrut să știu de ce este femeia de hârtie.

Cerneala este cea care îi curge în vene. Traducerea este soțul pe care îl servește loial de peste 50 de ani. Se hrănește cu vorbe de duh și învățăminte din sutele de cărți citite și uită de sine. Nici nu-i pasă. Simte că

… nu are nicio ocupație, nicio dorință, nicio speranță, nicio ambiție, nici măcar un pic de iubire de sine.

Dar nu-i adevărat. Aș sta de vorbă zilnic cu bătrânica Aaliya din blocul ăla bombardat în timpul războaielor „de ieri și de azi” din Liban, deși cu greu aș putea fi chiar și un interlocutor mediocru. Iubesc cărțile. Dar ea eclipsează pe oricine susține asta. Ea le respiră, le citește și răscitește până când autorii nu mai au secrete față de ea. Nici măcar în ceea ce privește viața lor personală. Le trăiește, nu lasă să treacă anul fără să traducă în arabă un alt volum cu toate că nu împărtășește nimănui roadele muncii sale devenite scopul și sensul vieții ei. Iubire de sine?! Tind să cred că nici asta nu-i lipsește pentru că atunci când munca de-o viață i se duce pe apa Sâmbetei decide să reînvie din propria cenușă. Ai lua-o de la capăt în mod identic dacă nu te-ai iubi? Dar să las psihologia deoparte…

Rabih Alameddine, acest inginer de origine iordaniană, m-a recreat! Mi-a dat un idol într-ale literaturii. Un zeu al iubirii față de carte pe care l-a întruchipat în Aaliya. Un zeu cu umor și autocritică care l-ar face, probabil, curios pe Freud. Prin transcrierea gândurilor lui îmi face apologia cărții și mă lasă pradă frumuseții livrești. Beau cu sete din cupa cunoașterii literare pe care mi-o flutură prin fața ochilor și mă las îmbătată de filozofii și citate obscure pentru mintea mea.

Mă simt binecuvântată pentru că am avut oportunitatea să citesc Femeia de hârtie a lui Rabih Alameddine. Acest roman închinat cărții și iubirii abstracte de frumosul literar este, zic eu, un must read pentru iubitorii de beletristică și… de ce nu… și de psihologie. Foarte rar ai ocazia să ți se spovedească cineva care și-a dedicat toată viața cuvintelor și vieților scriitorilor.

Miile de mulțumiri pentru cadoul minunat se îndreaptă către Diana!

 

Foto: pixabay.com

 

Anunțuri

3 gânduri despre “Dragoste de carte

  1. Pingback: Leapșă literară | Personaje de Basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s