Inocența sufletului sau când virtutea ucide

Bruno este un băiețel german de 9 ani ca oricare altul. Ce are el special de merită să scriu despre el? Ei bine, răspunsul este puritatea sufletească. Desigur, ați putea spune că și asta este tipică unui copil. Numai că nu tuturor copiilor această virtute le-a adus moartea.

Născut în Germania interbelică, în care „nu ni se permite luxul de a gândi”, așa cum îi spusese mama sa, Bruno este ținut deoparte de ce înseamnă nazismul și lagărele. Nu înțelege deci ce presupune funcția de „comandant” la care este avansat tatăl său, așa că nu pricepe nici rostul schimbării domiciliului care vine odată cu aceasta.

Supărat nevoie mare că își lasă la Berlin nu doar casa în care mereu era ceva de explorat, dar și cei trei „cei mai buni prieteni pe viață”, Bruno nu ezită să-și exprime nemulțumirea, ocazie cu care află că „tatăl lui era un om important și că Fury avea planuri mari pentru el”.

Figura paternă este exact așa cum și-ar imagina-o orice copil: ținută impunătoare, cu o „uniformă formidabilă”, serioasă căci „tații trebuie să fie serioși” și față de care simte o admirație amestecată cu frică și respect.

Bruno este crescut într-un mediu militarizat, cu restricții bine împământenite cu privire la accesul în biroul tatălui ori baia părinților, așa că se consolează relativ repede cu necesitatea părăsirii Berlinului. Numai că noua casă era izolată, ceea ce îl face să se simtă „ca și cum ar fi fost în cel mai singuratic loc de pe pământ. În mijlocul lui nicăieri”. Ceea ce nu știa era că terenului pe care se afla noua casă era învecinat cu lagărul Out-With, unde erau ținuți prizonieri mii de polonezi de toate vârstele.

Pasionat de explorări și dornic să-și facă noi prieteni, Bruno pornește pe un drum ce avea să-l ducă la pierzanie.

Cu toate că îi fusese interzis să se apropie de gard, aflat la o distanță destul de mare de casă, Bruno se duce înspre el pentru a-și clarifica acel punct pe care îl vedea în depărtare. Se împrietenește rapid cu băiețelul trist și singur de dincolo de gard, fapt pentru care începe să-l frecventeze tot mai des. Din milă față de micuțul polonez pricăjit, Bruno îi aduce mâncare și chiar îi promite, cu câteva zile înainte de a se întoarce la Berlin, că va trece dincolo de gard pentru a-l ajuta să-și găsească tatăl.

Până atunci însă, Bruno află de la sora lui că dincolo se află un lagăr cu evrei pe care trebuie să-i urască și atât. Nu i se dau explicații de unde și de ce această ură, așa că micuțul nu își poate abandona noul „cel mai bun prieten pe viață” și își onorează promisiunea infiltrându-se în lumea celor „cu pijamale în dungi”, așa cum erau îmbrăcați cei de dincolo de gard.

Surprins de un apel al prizonierilor din lagăr, Bruno nu mai apucă să revină acasă și este nevoit să se înroleze printre nefericiți. Finalul deschis, în care o parte dintre cei chemați la apel, printre care și Bruno, sunt închiși într-o hală, m-a dus cu gândul la camerele de gazare, ceea ce mi s-a părut îngrozitor de crud pentru un copilaș de 9 ani. Mă întreb cât de frică trebuie să îi fi fost singur acolo, doar cu noul lui amic…

Nu obișnuiesc să vă spun finalul, dar nu vă supărați pe mine pentru că am făcut-o. Povestea este mult mai complexă și cred că mulți dintre noi avem nevoie să descoperim lumea și prin ochii unui copil, așa cum o veți face citind romanul „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne.

Știați că Bruno nu știa ce este sărăcia, ce este o casă fără servitori ori ce este foamea sau frigul? Bruno trăise în puf, ferit de toate răutățile lumii, cu camera lui, cu baia lui și mâncare din belșug. Inima lui nu simțise niciodată ură. Chiar și când era dezamăgit de cineva, el nu ura în adevăratul sens al cuvântului. Era copil. Era pur, era sincer, era „cinstit cu el” așa cum îi plăcea să spună.

Romanul „Băiatul cu pijamale în dungi” este despre inocența sufletului de copil care este condamnată la moarte pentru că a ales să simtă doar dragoste și onoare. Pentru această lecție pe care ne-o dă Bruno merită citită cartea!

 

Sursă foto: pixabay.com

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s