Scrisoare către Joël Dicker, autorul romanului „Cartea clanului din Baltimore”

Dragă Joël,

 

Da, te rog, dă-mi voie să ne tutuim după ce am citit ca o nebună și cel de-al doilea roman apărut în limba română „Cartea clanului din Baltimore”.

Cine sunt eu? Ei, lasă, n-oi fi auzit tu de Românica, dar cineva din Românica a auzit de tine. Și nu numai eu! Iaca mă alătur și eu celorlalte fane din toată lumea obsedate de tine și de cărțile tale! Sper că n-ai uitat articolul trecut în care ți-am mărturisit în gura mare că m-am îndrăgostit de tine – și apropo! încă mai e valabilă confesiunea! – dar acum vin către tine cu o propunere de nerefuzat! Ce-ar fi să scrii tu o carte despre cum se cuceresc femeile? Nu de alta, dar am constatat că n-ai nevoie de mai mult de câteva sute de pagini (deci maxim un volum, nu o mie cât vezi prin pozele haioase de pe net) ca să faci o femeie să vibreze. Mi-ai demonstrat-o încă o dată în „Cartea clanului din Baltimore”.

Cred că știu și ce a fost în mintea ta când ai redactat romanul. Ți-ai spus așa: „Nimeni nu înțelege femeile. Buunn… Nici eu! Așa că ce-ar fi să le ofer de toate, dacă tot nu știu ce le place mai mult?” Și uite așa, sub pretextul că scrii din perspectiva lui Marcus Goldman (scriitorul protagonist din celălalt roman cu care m-ai cucerit – „Adevărul despre cazul Harry Quebert) povestea verișorilor lui, ai abordat toate temele posibile și imposibile: copilăria, dragostea de frate, bogat versus sărac, iubirea imatură, agresiunea din școli și carențele sistemului de învățământ american, violența în familie, copilul adoptat și adaptarea lui în noua familie, viciile, efectul nociv al încrederii în aparențe, orfanul care are grijă de cei năpăstuiți, bogatul generos, fiul care vrea să-și facă tatăl mândru, evoluția celui din urmă la cel dintâi, mărul stricat care le strică și pe cele bune, gelozia bogaților pe alți bogați, tipul care se combină cu o tipă prea bună pentru el, săracul care primește o șansă și este recunoscător toată viața și hmm… Am uitat ceva? Cu siguranță! Nici nu le pot enumera pe toate când tu ai făcut o shawarma cu de toate pentru că ghici ce?! Ne place! Cum să nu ne placă?!

Deja nu mai are rost să subliniez că romanul tău este iar despre un roman prin care se dorește reabilitarea imaginii, în cazul acesta, a unei familii. Foarte nobil! Și foarte sensibil! Și pentru că te-ai prins că suspansul din celălalt volum ți-a adus o bilă albă în rândul cititorilor, acum cuvântul de ordine a fost misterul. Ai anunțat de la început că a avut loc o dramă și, fără să mă plictisești vreun pic, m-ai învârtit vreo 500 de pagini prin viețile tuturor verișorilor lui Marcus Goldman pentru a o descoperi. Cum mi-ai mai gâdilat tu toate preferințele și sensibilitățile expunându-mi acea multitudine de caractere!

Da, da…dragostea! Nu uit de ea! Dragostea a fost laitmotivul aș putea spune. Deghizată sub formă de iubire sufletească și trupească, omenie ori demnitate, n-a avut cum să nu mă impresioneze! Ai aflat rețeta unei cărți de succes și nu o dai la nimeni! Dar lasă că divulg eu secretul ca să văd cu ce mă mai surprinzi! Așadar, aviz amatorilor: se iau personaje de toate felurile: albi și negri, bărbați și femei, copii și adulți, orfani și familii împlinite, bogați și săraci, femei singure și cuplate cu tipul nepotrivit. Se pun toți într-un tren cu destinația „fericire” și le dăm o singură armă: iubirea. Îi lăsăm să dea din coate la foc mic către locomotivă. Asezonăm cu scene de sex incendiare și asistăm răbdători la spectacolul vieții. Unii vor cădea din tren, alții vor ajunge la ușa conductorului singuri, sau însoțiți. Ca niște creatori de suflete ce suntem le arătăm că dragostea le-a fost nu doar armă, ci și călău și îi lăsăm să moară din dragoste de sine, de frate sau față de partener.  Și uite așa, kaneț film.

Iar acum, dragă Joël, să te văd ce poți! Aștept cu mare interes un nou roman pentru că știi și tu că nu e frumos să nu termini ce ai început!

 

A ta fană pentru totdeauna,

Elenis

 

Sursă foto: pixabay.com

Anunțuri

Un gând despre “Scrisoare către Joël Dicker, autorul romanului „Cartea clanului din Baltimore”

  1. Pingback: Leapșă literară | Personaje de Basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s