Terapie cu… minciuni

Mi-am propus ca în noul an să subliniez în articolele mele morala cărții citite. Să rămână negru pe alb toate învățămintele. Numai că autorul Irvin Yalom mă învață mai multe lucruri în „Minciuni pe canapea”.

Primul, toți oamenii sunt vulnerabili! Ai fi putut crede că doctorii psihanaliști au ajuns la un grad de cunoaștere și autocunoaștere care îi ferește de impostori. Iată că nu este așa, mai ales când la terapie vine o femeie dornică de răzbunare, cu un background plin de povești perverse cu terapeuți, care pe deasupra mai și urăște toți bărbații din viața ei.

Și aici vine a doua povață: niciodată să nu te pui cu o mamă! Mai ales dacă este singură sau proaspăt rămasă divorțată din cauza ta, a psihoterapeutului!

Deși în centrul atenției se află un tânăr văduv psihanalist (Ernest Lash), Carol – mama pe care tocmai am pomenit-o – este cea care dictează schimbări majore în viețile celor doi. Perfect convinsă că se poate răzbuna pe soțul care a părăsit-o doar dacă îi strică relația cu terapeutul Lash, și implicit cariera tânărului doctor, aceasta încalcă o regulă esențială în terapie – sinceritatea. Sub un nume fals se strecoară în programul psihanalistului tocmai când acesta își propune să experimenteze o nouă formă de terapie – sinceritate totală față de noul pacient. Orbită de răzbunare, Carol nu crede în garanția deschiderii totale a medicului și încearcă să nu se abată de la țelul ei.

Urmează astfel observația numărul trei: nimeni nu rezistă la flatare! Bărbat nu tocmai atrăgător, Ernest Lash se simte măgulit, copleșit și dornic de „joacă” în fața unei femei atât de frumoasă și deșteaptă cum este Carol, care îi spune la fiecare ședință ce fantezii sexuale nemaipomenite are cu el. Femeia ajunge să îl intrige și mai mult când își permite, deși pacient, să-i întoarcă cu obrăznicie și tupeu obligația de a răspunde sincer la aceleași întrebări care îi sunt adresate. Așadar, Ernest se vede nevoit să-și încalce regulile și principiile până nu demult literă de lege, așa că începe să prelungească peste limită ședințele, o îmbrățișează sau o mângâie și îi divulgă aspecte intime.

Fără să conștientizeze, atitudinea doctorului scoate la iveală probleme mai vechi ale lui Carol, expuse de aceasta cu mici modificări, ca să nu se prindă Ernest de legătura ei cu fostul soț, care decide să renunțe la terapie după ce și-a părăsit nevasta considerându-se vindecat.

Ca o paranteză – fostul soț era genul de personalitate dependentă care iese de sub papucul lui Carol (bun avocat, principalul aducător de venituri în casă) și intră sub pantoful unei tinere domnișoare oarecare. Pe parcursul terapiei de câțiva ani cu el, Ernest încercase extrem de mult să-l convingă să divorțeze de Carol, simțindu-se iritat de faptul că a fost nevoie de o tinerică și de câteva întâlniri cu ea pentru ca individul să-și părăsească nevasta de care se plângea non-stop în timpul ședințelor. Și aici avem morala numărul patru: iubirea schimbă tot  sau dragoste cu sila nu se poate.

Revenind, realizăm că minciuna are picioare scurte. Carol este nevoită să relateze tot mai multe aspecte pe bune, fără minciunele, fiindcă medicul, prin sinceritatea lui, îi ține piept cu brio întrebărilor capcană. Își dă seama singură de beneficiile terapiei abia când la ea ajunge, ca și client, mentorul lui Ernest, pe care îl scoate din necazuri aplicând tehnici de terapie recomandate chiar de Ernest. Mare psihanalist la rândul său, Marshal Streider este păcălit și furat de mulți bani de un pacient care l-a ademenit, în afara terapiei, să investească în afaceri fictive. Poate că Marshal n-ar fi căzut în plasă dacă nu era un nefericit. Soția îl înșela dar habar nu avea, oricum cei doi nu petreceau aproape deloc timp împreună, își dorea, probabil și ca un substitut pentru nevastă, foarte mulți bani și se plângea că nu are timp pentru cercetare din cauza multitudinii de pacienți. Deducem evident că banii sunt ochii nu spun cui și revin la prima idee că toți oamenii sunt vulnerabili!

Cum a ajuns Ernest să încerce noul mod de terapie, cine era pacientul-fantomă care l-a păcălit pe Marshal de DOUĂ ori, cum s-a terminat relația lui Carol cu Ernest, cum a continuat viața lui Carol și ce alte povești picante de viață tratate…sau nu, de terapeuții imaginați de Irvin Yalom veți descoperi cu deosebită plăcere în „Minciuni pe canapea”.

O carte „tragicomică” facilă chiar și pentru neinițiați, pe care aș recomanda-o și adolescenților, care de multe ori își pun întrebări existențiale și caută răspunsuri în locuri nepotrivite.

O carte potrivită pentru terapeuții de orice fel, chiar dacă e ficțiune.

O carte excelentă pentru a combate rezistența românească privind vizitele la psiholog, mai ales că demonstrează – zic eu, în primul rând beneficiile pentru pacient ale ședințelor terapeutice.

Acestea fiind scrise, vă doresc lectură plăcută!

Pe curând!

 

Sursă foto: http://savasever.blogspot.ro/2014/02/intre-psihanaliza-si-programare-neuro.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s