Așa tată, invers fiică!

Thomas Sagan era mândru de el. Reportaje de investigații geniale pe prima pagină, recunoaștere internațională, invidia colegilor pe sursele lui bine plasate în Orientul Mijlociu, o soție și o fiică încântătoare plus femei la discreție pe unde umbla. Putea spune că le avea pe toate.

Dar acestea au venit cu un preț.

Iar Thomas l-a plătit de două ori.

Nu-i ușor să fii cel mai bun jurnalist de investigații fără să fii mereu pe drumuri și fără să atragi prin articolele incomode ura multora, fie ei simpli cetățeni sau autorități. Dar lui Thomas nu i-a păsat. A ales cariera și nu regreta.

Asta până când a rămas singur. 

Zvonul că ar fi fabricat un articol, pe care nu a putut să-l demonteze, l-a distrus. Din toate punctele de vedere. Și asta doar pentru că prefera, pentru a câștiga încrederea surselor, să nu înregistreze conversațiile. Și iată-l în imposibilitatea de a demonstra veridicitatea celor scrise în fața criticilor din toată lumea. Renumele nu-i mai era de niciun folos, orgoliul profesional și cel bărbătesc fuseseră făcute țăndări și nu-i mai rămânea decât un singur lucru: sinuciderea. Nu voia decât să dispară din lumea asta în care nu mai avea nimic: pierduse și slujba și familia. Fusese evident concediat, colegii rupseseră legătura cu el sau el cu ei, soția îl părăsise sătulă de infidelitățile lui, iar fiica îl ura pentru toate acestea. Unde mai pui că l-a și izgonit de la înmormântarea mamei. La a bunicului deja nu mai putea fi vorba să fie prezent. Scrisul de romane de ficțiune sub anonimat era sub demnitatea lui, dar îi permitea să trăiască. În dizgrație, dar trăia. 

Nu avea să mai fie pentru mult timp. Stătea cu pistolul în mână și contempla la ultimele clipe mizere din viața lui. O secundă mai târziu și glonțul și-ar fi făcut treaba dacă imaginea fiicei lui legată de un pat și pipăită cu nerușinare de doi tipi dubioși nu i-ar fi apărut la fereastră în mâna unui alt tip dubios.

Chiar dacă fiica lui (Alle) îl ura, nu putea să nu reacționeze ca un părinte. Orice ar fi urmat să se întâmple devansa planificata lui moarte. Fața fetei de „măcar o dată fii și tu tată” l-a determinat să asculte ce avea de zis bărbatul necunoscut.

Alle era o rebelă. Nu-și iertase tatăl pentru plânsetele nestăvilite ale mamei și pentru alegerea carierei în locul lor. Articolul mincinos îi demonstra încă o dată caracterul infect al tatălui ei, dar acum avea nevoie de el și nu putea miza decât pe dorința lui de a îndrepta relația cu ea, așa cum își dorise mama ei.

Alle nu moștenise prea multe de la tatăl ei. Contrar lui, ea se atașase de bunicul evreu. Chiar dacă fusese botezată creștinește, s-a convertit la iudaism de dragul lui și a studiat istoria motivată de dorința de a găsi comoara pierdută a evreilor despre care îi povestea bunicul, ascunsă de celebrul explorator Cristofor Columb într-un loc cunoscut numai de cei aleși. Evident că în acest context, nu i-a fost prea greu unui evreu multimilionar fanatic să o manipuleze astfel încât să accepte dezgroparea bunicului în al cărui mormânt pusese cu mâna ei un pachet al cărui conținut îi era străin. Ceea ce știa respectivul și ea nu era că bunicul ei fusese ultimul cunoscător al locului în care era ascunsă comoara ce le-ar fi permis evreilor construirea celui de-al Treilea Templu. Cunoscându-și prea puțin tatăl, Alle acceptă să regizeze o scenă pentru a-l determina să-și dea acordul asupra dezgropării bunicului.

Thomas, pe de altă parte, prin prisma profesiei sale, fusese mereu un sceptic, un ateu, un nonconformist. S-a convertit la creștinism de dragul soției și nu al dogmei. Durerea pricinuită de acest lucru tatălui său evreu nu l-a impresionat, din contră, l-a determinat s-o rupă cu el definitiv. Nici măcar nu-i mai spunea „tată”. 

Dar să-și vadă fiica în ipostaza aceia umilitoare întrecea orice măsură. Deodată se scuturase tot praful de pe abilitățile lui demult îngropate. Aprobă la repezeală scotocirea în mormânt, dar de data aceasta avea să fie el cel care controla situația. Și așa a și fost! Cu toate că îi era frică, dădea dovadă de o bună stăpânire de sine!

Nici după ce a aflat că întregul scenariu fusese regizat de Alle nu a renunțat la a o salva. Parcă tocmai acest lucru l-a înfierbântat și i-a dat un nou sens vieții căreia voia nu demult să-i pună capăt. Dintr-o dată și-a asumat responsabilitatea de părinte, dar și de moștenitor al secretului păstrat cu sfințenie de tatăl său. Se simțea mai viu ca niciodată! Adrenalina îi conducea mintea și îi apăra trupul. Era hotărât să nu se mai lase păcălit. Iar fiica lui avea de dat o explicație. Peripețiile prin care au trecut n-au contribuit deloc la creșterea gradului de încredere dintre ei. Doar forțată de împrejurări ascultă de vorbele tatălui, dar nici atunci, chiar dacă-i salvase viața, nu era convinsă că merită respectul ei.

Această joacă de-a vânătoarea de comori era mai serioasă decât părea. Oameni mureau în jurul lor, dar niciunul dintre ei nu renunța la orgolii. De parcă Thomas era vinovat pentru ce i se întâmplă fiicei sale. Nu el fusese cel care mințise și totuși el a făcut primul pas spre împăcare. 

Abia după ce reușește cu dibăcie să descopere comoara și să-i demonstreze că articolul fabricat îi fusese înscenat de grupări deranjate de scrierile lui, Alle revine la gânduri mai bune despre Thomas, și Thomas despre tatăl lui. 

 

V-am relatat, astfel, cât de succint am putut, viețile a doi protagoniști, tată și fiică, implicați mai mult sau mai puțin cu voia lor în „Afacerea Columb”, acțiune povestită pe larg în romanul omonim scris de Steve Berry.

De ce a fost nevoie să vă spun toate acestea? Pentru că dincolo de intrigile captivante și adevărul istoric despre Cristofor Columb și comoara evreiască, mai avem ceva de reținut:

  1. orice părinte ar face orice sacrificiu pentru copilul lui și de aceea merită să îl respectăm și să-l iubim așa cum este;
  2. orice copil este naiv și rebel la un moment dat, dar părintele îl va iubi oricum;
  3. ceea ce nu trebuie niciodată să lipsească unui copil (chiar dacă a devenit adult între timp) este încrederea în părinți, fiind singurii care îi doresc permanent binele.

Sper că și voi vă simțiți recunoscători ca și mine pentru ceea ce aveți!

Până data viitoare, nu uitați că binili invingi!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s