Un suflet flămând – „Vegetariana”

Gata! M-am lecuit! Nu mai fac niciodată topuri! Nici măcar în gând! Nu mai am favoriți printre autori! Toți sunt pe primul loc! Nu mai am prejudecăți livrești! M-am maturizat permanent de când am acest blog și nu mai contenesc cu revelațiile literare. Mi-am luat porția de învățăminte și de data aceasta: niciodată să nu crezi că le-ai văzut pe toate!

Am alte două cărți citite care-și așteaptă articolele pe blog, dar prefer să-i dau întâietate lui Yeong-hye, o vegetariană de circa 30 de ani, care mi-a răvășit mintea și mi-a mâzgălit-o cu marker permanent negru. A desenat un univers kafkian bulversant și șocant ce mi s-a-ntipărit pe retină pentru totdeauna.

Am fost uimită să o descopăr prea puțin pe Yeong-hye, în ciuda titlului romanului, „Vegetariana”, care anunța centrarea pe acest personaj. Am descoperit în schimb mentalități obtuze și oameni lași, cupluri neînchegate, artă grotescă și suflete flămânde  hrănite superficial cu speranțe și amintiri.

Yeong-hye nu a fost dintotdeauna o vegetariană. Până să ia această alegere era o soție extrem de banală și supusă, o femeie insipidă care se pierdea cu ușurință în peisaj, sau cel puțin așa o vedea soțul ei. Viața ei se schimbă radical când este torturată psihic de coșmaruri cu fețe însângerate de sub tirania cărora speră să se elibereze renunțând la orice produs de origine animală. Alegerea bruscă este revoltătoare pentru soț, care alarmează întreaga familie, mai ales că „frumusețea trupului ei se dispersa fără încetare, sfidând nevăzutul”. Noul stil de viață al tinerei soții nu este acceptat de niciuna dintre rudele ei, de parcă ar fi fost un stigmat.

Schimbarea alimentației lui Yeong-hye, de altfel una deloc bizară pentru lumea în care trăia, declanșează un șir lung de nenorociri și reacții neașteptate. Tatăl ei chiar îi cere scuze ginerelui și mama se plânge de năpasta care s-a abătut asupra lor la bătrânețe.

-Îmi pare rău, tată-socrule.

-A, nu…eu sunt cel căruia îi este rușine…

Scuzele socrului meu, un înrăit adept al patriarhatului, m-au șocat: în cinci ani de căsnicie nu-l auzisem niciodată cerându-și scuze; amabilitățile ce ar fi presupus considerație pentru ceilalți și empatie pur și simplu nu erau genul lui.

***

-Să trecem la vârsta noastră înaintată printr-o situație atât de grea… a spus soacră-mea oftând adânc și întinzându-mi o sacoșă.

Mai mult, asiști neputincios la o scenă ruptă din filmele cu nebuni, când tatăl ei (militar de profesie și extrem de rigid în gândire) o bate ca să-i poată îndesa pe gât carne în timp ce este ținută cu forța de fratele ei mai mic. Reacția lui Yeong-hye nu încetează să apară, la fel de terifiantă: dă afară bucata de carne și înșfacă un cuțit pentru a-l răni pe oricare ar încerca să se mai atingă de ea.

Dar nimeni nu avea curaj să-i ia apărarea, nimeni nu se preocupa de ce-și dorea Yeong-hye. Nimeni nu încerca să o înțeleagă! Prea puțini erau cei care o ascultau, dar și ascultarea era pentru aceia o povară. Nici sora mai mare, care se considera responsabilă pentru ea, nu-și luase în serios acest rol protector decât prea târziu, când Yeong-hye se credea un copac și stătea în mâini ca să prindă rădăcini.

Întotdeauna Yeong-hye fusese singura victimă a bătăilor tatălui lor. (…) Neputând să-i intre în grații, naiva și docila Yeong-hye nu se răzvrătise împotriva lui taică-su. Îndurase fără să crâcnească, adunând suferința în sufletul ei. Abia acum realiza In-hye că rolul pe care și-l asumase, de fata cea mare, cea harnică și gata să facă sacrificii, nu a fost dovada maturității, ci a lașității ei. Nu a fost decât o tactică de supraviețuire. (…) Când Yeong-hye i l-a prezentat pe Cheong, nu i-a plăcut deloc de el. I-a lăsat impresia unui om foarte rece și distant. Dacă și-ar fi ascultat intuiția și s-ar fi opus căsătoriei, oare acum totul ar fi stat altfel?

Yeong-hye avusese până să aibă coșmarurile o viață în care nu a contat niciodată ce simțea, în care a fost înconjurată de persoane incapabile de empatie, ele însele victime ale societății axate pe rolul minimalist al femeii în exteriorul cratiței.

Poate că descrierile mele nu impresionează, dar crede-mă că Han Kang are o scriitură extrem de vie, care nu îți permite să lași cartea din mână. Eu o deschisesem întâmplător într-o seară și citisem pe nerăsuflate complet detașată de prezent. Eram acolo, eram neputincioasă, eram scârbită de rudele ei care o tratau ca pe-o rebelă, de soțul ei care a văzut în ea doar un robot, exact acea femeie taciturnă care era incapabilă să-l complexeze din punct de vedere intelectual, căci el asta își dorise toată viața. Mă întreb de ce se minunează acum de roadele culese, când a semănat cu mâna lui această atitudine deprimantă.

Aveam momente în care îmi spuneam că nimic rău nu avea să se întâmple, chiar dacă trăiam sub același acoperiș cu o femeie ciudată. Pentru mine era o străină. Ba nu, mai zis, era o soră mai mică ce gătea, punea mâncarea pe masă și se îngrijea de curățenia din casă; sau o simplă menajeră.

Cum soțul ei nu s-a preocupat să o ajute să-și revină și a părăsit-o, cumnatul, un artist neînțeles și mare pierde-vară, a profitat de ea pentru a-și materializa niște schițe nebunești ce presupuneau sexul unor persoane pictate cu flori, ca și cum natura s-ar reproduce. O tâmpenie, dacă îmi permiteți, dar din această prostie Yeong-hye descoperă leacul pentru coșmarurile ei. Aceasta era acea artă grotescă de care vă vorbeam la început, dar ale cărei detalii vă las să le descoperiți singuri.

Mi-e greu să descriu în cuvinte cât de impresionată am fost de acest roman. Cei de la Grupul Editorial Art (care au publicat această carte) au considerat că este o carte musai de citit și le dau dreptate pe deplin! Este o carte pe care trebuie s-o citești și pentru că-i bună și pentru că toată lumea vorbește despre ea, dar mai ales pentru că vegetariana Yeong-hye, acest suflet flămând după iubire, are parte de o metamorfoză a sufletului, o renaștere din urâțenia vieții trăite, devenind „o floare a răului”.vegetariana-cover_big

P.S. Han Kang a fost premiată în 2016 pentru acest roman cu Man Booker International Prize, având deja în palmares multe alte distincții literare.

P.P.S. Felicitări pentru copertă realizatorului, Alexandru Daș! Este imaginea perfectă pentru acest roman! Cea mai bună reprezentare grafică a unui suflet pe care mi-a fost dat să o văd!

 

 

Colțul limbii române – un colț destinat vocabularului limbii române

inexorabil = care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. (cf. dexonline.ro)

hăcui = a tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. (cf. dexonline.ro)

dezolant = care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant. (cf. dexonline.ro)

Anunțuri

5 gânduri despre “Un suflet flămând – „Vegetariana”

  1. 1. Felicitari pentru o recenzie mai mult decat captivanta! 🙂
    2. M-a prins prezentarea ta, in asemenea masura ca nici nu am mai respirat pana la final.
    3. Se pare ca am o alta carte pe lista de shopping… 😁
    4. Multumesc pentru recomandare!!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s