„Sticletele” (Donna Tartt) – 1100 de pagini în 550 de cuvinte

Uneori vrem ceea ce vrem chiar dacă știm că asta are să ne ducă la pierzanie. (Donna Tartt, „Sticletele”)

Uneori suntem nevoiți să redăm în puține cuvinte o carte, un film, o persoană etc. Citatul de început mi se pare „definiția” și morala perfecte ale romanului distins cu Premiul Pulitzer în 2014: „Sticletele”, scris de Donna Tartt.

Acest al treilea roman al scriitoarei americane este scris la 10 ani de la precedentul și ai spune că în tot acest timp autoarea s-a documentat temeinic despre artă, antichități, droguri, locuri și serviciile publice căci volumului nu-i găsești niciun cusur.

Scris excelent pentru a fi pus în scenă, romanul se va bucura și de o ecranizare, sper eu – în viitorul apropiat -, căci Brett Ratner (regizorul filmelor „Ora de vârf” și „Hercules”) și Brad Simpson (producătorul filmelor „Jocurile foamei”) și-au luat deja un angajament în acest sens. Iată de ce:

Theo Decker, un adolescent de 13 ani din New York, supraviețuiește ca prin minune unei explozii care îi omoară mama într-un muzeu de artă și intră fără voia lui în posesia unui mic tablou fascinant, preferatul mamei sale. Opt ani mai târziu, Theo lucrează într-un magazin de antichități, iar tabloul ascuns cu grijă devine pe neașteptate poarta de acces către lumea subterană a traficului cu opere de artă. (Prezentare coperta IV)

Și nu doar acțiunea în sine merită apreciată, ci și construcția personajelor, destul de multe la număr, surprinse în evoluția lor aproape de-a lungul unui deceniu.

Fabritius-vinkMicuțul Theo, spre exemplu, este un copil de care belele se țin scai imediat ce busola vieții lui, mama, moare. Creat cu detașare și supus probelor maturității încă de la începutul adolescenței, pică „cu brio” în mrejele decadenței Americii actuale. Cu un tată mai mult absent și violent, Theo este pradă sigură pentru elevii agresori, găsindu-și companioni cel puțin la fel de „distruși emoțional” ca și el, de care, avem să aflăm mai târziu, nu scapă niciodată. În lipsa unui model bărbătesc autentic, tânărul își găsește cu greu locul în societate și își complică și riscă permanent viața, trecând într-o secundă de la victimă la călău. Și toate doar pentru a avea și proteja tabloul favorit al mamei lui, Sticletele, pictat de Carel Fabritius în 1654. Scuza lui pentru toate nelegiuirile comise este că

Nu există „justificare rațională” pentru nimic de care îmi pasă pe lume.

Și cred că are dreptate. A făcut tot ce a putut pentru tabloul acela de parcă era metamorfozarea sufletului mamei, singura amintire palpabilă. Îndrăznesc să spun că sticletele pictat, legat cu un lanț și condamnat la singurătate este întruchiparea vieții lui Theo după pierderea mamei.

În jurul protagonistului Donna Tartt a plasat, pe lângă tatăl de nimic, o familie înstărită doar cu aparențe, elevi orfani dependenți de droguri și adrenalină, un bătrân anticar onest care i-a oferit un cămin și un viitor bun lui Theo, o fată care a supraviețuit aceleiași tragedii și pe care deși a iubit-o, nu a putut-o avea niciodată, o logodnică frumoasă, dar „păcătoasă” ș.a. Cu alte cuvinte, o multitudine de mere stricate pe interior în principal, care l-au otrăvit și pe tânărul nostru.

Dacă și cum a ieșit Theo Decker de pe drumul pierzaniei, vă las să descoperiți singuri, căci romanul „Sticletele” nu este doar despre artă și moarte, ci și despre dragoste în toate formele ei!

Lectură plăcută!

Anunțuri

3 gânduri despre “„Sticletele” (Donna Tartt) – 1100 de pagini în 550 de cuvinte

  1. Pingback: Deceniile Donnei Tartt | Personaje de Basm

  2. Ce senzatie faina sa citesti o cronica minunata a unui roman foarte bun. Aproape ca si cum ai reciti cartea! 🙂 Imi amintesc ca nu aveam nicio idee despre ce e, cand am luat prima oara micul sticlete butucanos in mana. Si cat de tare ma surprindea cu inceputul exploziv. Cum nu stiam nicio clipa in ce fel de cheie va continua… I-ai surprins perfect atmosfera si m-ai facut sa meditez la implicatii pe care nici nu le observasem in prima lectura… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s