Deceniile Donnei Tartt

Cine n-a auzit de „Sticletele” Donnei Tartt, sigur a auzit de „Istoria secretă” sau de „Micul Prieten”. Iar cine a auzit de toate trei știe că autoarea americană le-a publicat la câte un deceniu distanță, în 1992, 2002 și respectiv 2013. Iar cine n-a auzit deloc de ea… să dea fuguța la bibliotecă pentru că Donna Tartt este în Top 100 Cei mai influenți oameni nominalizați de revista Time în 2014.

Donna Tartt s-a născut în 1963. La 4 ani ținea deja un jurnal, iar la 5 publica poezii. Copilăria nu tocmai fericită (a fost o fetiță bolnăvicioasă, crescută de mătuși și unchi, părinții fiind divorțați) și-a pus amprenta asupra scriiturii ei, autoarea remarcându-se prin romane thriller gotice.

Pe primul dintre ele, Istoria secretă, Donna l-a scris în 8 ani și a fost un debut excepțional din toate punctele de vedere: milioane de copii vândute în toată lumea și staționări de câteva luni în listele celor mai bune vânzări întocmite de unele publicații americane.

Romanul analizează „la microscop” asasinarea unui student la Colegiul Hampden de către colegii săi de grupă. Naratorul, Richard Papen, un student sărac care reușește să fie acceptat în grupul elitist al colegilor săi, află „istoria secretă” a acestora: „molipsiți” de zelul pătimaș și conservator al profesorului de limba greacă, studenții încearcă să atingă starea euforică de abandonare a sinelui. În cursul reconstituirii unei bacanale antice, ei ajung să omoare, din greșeală, un localnic. Intriga romanului se conturează însă în jurul unui personaj de-a dreptul năucitor, pe nume Bunny Corcoran, copleșit de povara secretului, pe care restul grupului se hotărăște să-l elimine. Impecabil scris, romanul Istoria secreta are o puternică încărcătură psihologică, dar și o ironie bine dozată. Tonul confesiv este impresionant și menținut ireproșabil – o voce în care se regăsesc note din cea a lui Holden Caulfield din De veghe în lanul de secară de Salinger și a Străinului lui Camus. („Istoria secretă”, prezentarea editurii Polirom)

Deși nu-i plac interviurile despre munca sa ca scriitor, despre care crede că i-o fac să pară falsă explicând-o, a ținut totuși să motiveze public timpul îndelungat alocat redactării romanelor:

Atât de mulți oameni îmi spun: de ce nu scrii mai repede cărțile? Și am încercat, doar ca să văd dacă pot. Dar scriind în felul acesta nu este firesc pentru mine. M-aș simți mizerabil scoțând câte o carte la fiecare trei sau patru ani. Și dacă eu nu mă distrez scriind-o, atunci nici oamenii nu se vor distra citind-o. Nu vreau să fie doar o operă facilă, de parcurs în parc. Adică, de ce ai face asta?’ (adaptare din interviul publicat pe http://www.telegraph.co.uk/)

Și dacă o asemănăm, așa cum se descrie chiar ea, cu un „miniaturist care pictează un zid de dimensiunea unui perete cu o pensulă de dimensiunea unei gene”, atunci înțelegem de ce durează atât.

Cel de-al doilea roman, Micul prieten, a fost început, de fapt, înainte de a fi fost terminat cel de debut și i-a adus două distincții, deschizând seria numeroaselor premii ce aveau să vină.

Micul prieten este plasat în a doua jumătate a secolului XX, în Sudul tra­diționalist al Americii, într‑un orășel numit Alexandria, unde familiile vechi își păstrează încă rangul și prestigiul de odinioară. Dintr‑o astfel de familie se trage și eroina cărții, Harriet Dufresnes, o fetiță energică și voluntară în vârstă de doisprezece ani. În timpul unei vacanțe de vară Harriet se hotărăște să descopere cine e vinovat de tragedia ce i‑a des­trămat familia: moartea fratelui său, Robin, care fusese spânzurat chiar în curtea casei lor în urmă cu un deceniu, când avea doar nouă ani. Con­vinsă că a descoperit un suspect, Harriet, ajutată de prietenul ei Hely, intră în contact cu o lume tenebroasă, cu traficanți de droguri, hoți, escroci și predicatori fanatici, ce își pun credința la încercare mânuind șerpi veninoși. Narațiunea se desfășoară într‑un ritm alert, iar lumea descrisă în volum cucerește prin vitalitate, farmec și expresivitate. („Micul prieten”, prezentarea editurii Polirom)

Pentru cel de-al treilea roman și cel mai lung de altfel, Sticletele, Donna Tartt a fost premiată cu Pulitzer în 2014, la un an de la publicare. Și-a propus să scrie cărți în a căror lume să te pierzi trăindu-le în timp ce le citești și, cu acest volum sigur a reușit! Înainte de a alege tabloul lui Carel Fabritius, autoarea știa că vrea să scrie despre un băiat obsedat de un tablou. Când a văzut pictura la o casă de licitație s-a simțit instant puternic atrasă de ea și a știut că aceasta va fi laitmotivul noii sale cărți.

Theo Decker, un adolescent de treisprezece ani din New York, supraviețuiește ca prin minune unei explozii care îi omoară mama într-un muzeu de artă și intră fără voia lui în posesia unui mic tablou fascinant, preferatul mamei sale. Ani de zile mai târziu, după o copilărie aventuroasă, Theo lucrează într-un magazin de antichități, iar tabloul ascuns cu grijă ani de zile devine pe neașteptate poarta de acces către lumea subterană a traficului cu opere de artă. O poveste plină de suspans, meșteșugită meticulos, asemenea unui tablou flamand, despre iubire și artă, despre pierdere și obsesie, despre supraviețuire și modelarea propriului destin, toate supuse întorsăturilor imprevizibile și nemiloase ale sorții. („Sticletele”, prezentarea editurii Litera)

În cei 10 ani dintre lansările cărților a citit enorm de mult (Donna îl iubește pe Dickens), a scris proză scurtă și non-ficțiune și a călătorit.

Primele două romane au fost publicate la editura Polirom (care și-a epuizat stocurile), iar cel de-al treilea la editura Litera. Despre o viitoare ecranizare a ultimului volum v-am pomenit și în articolul aferent ultimului său roman, iar pentru cei interesați de trucurile Donnei Tartt într-ale scrisului, recomand ultimele două surse bibliografice menționate un pic mai jos.

În loc de încheiere, aflați că pe peretele biroului autoarei americane este scris că

Disorder is the condition of the mind’s fertility. (citat din Paul Valéry)

 

Surse bibliografice: http://www.notablebiographies.com/

http://www.telegraph.co.uk/

http://www.salon.com/

 

În continuare redau o multitudine de explicații (conform dexonline.ro) ale unor termeni întâlniți în romanul „Sticletele”, pe care nu am putut să le introduc în articolul destinat acestei cărți, tocmai din cauza numărului lor mare.

Colțul limbii române – un colț destinat vocabularului limbii române

speluncă = local public rău famat;

anodin = fără importanță sau valoare; fără urmări;

futil = lipsit de valoare, de importanță, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol;

tendă = apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.);

portic = galerie exterioară, mărginită de o colonadă, uneori cu arcade, care servește ca loc de adăpost sau de plimbare în jurul unei piețe, al unei clădiri etc. sau ca intrare monumentală într-un edificiu;

a flana = a hoinări;

rigolă = șanț mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare;

dispeptic = care suferă de o tulburare a procesului de digestie (manifestată prin dureri, balonări etc.);

balonzaide = haine de ploaie confecționate din țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă;

majolică = faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic;

arcadic = pastoral, idilic, țărănesc. simplu;

hermină (în text) = blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal;

inaniție = stare patologică a organismului, manifestată prin pierdere în greutate, scăderea forței fizice, amețeli etc. și cauzată de lipsa cronică de hrană;

buiandrug = element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora;

căpută = parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură; partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii;

vernis = soluție formată din rășini (naturale sau artificiale) și dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte, formează la uscare un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector;

chilim = covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată; un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava;

filfizon = tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase;

matol = beat;

dipsomanie = nevoie patologică irezistibilă de a bea alcool; alcoolism cronic;

prolixitate = lipsă de concizie și de claritate;

ispol = căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre;

oberliht = deschidere în partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi;

în bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului;

sclivisit = dichisit, gătit, aranjat;

a scociorî =  a săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi; a scormoni, a răscoli; fig. a căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi; a privi cu atenție; a scruta, a cerceta; fig. a ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute);

hulpav = mâncăcios;

hait = iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; unda de apă care duce plutele;

imanent = intrinsec;

caraliu = polițist;

ignobil = josnic, infam, mârșav, abject;

a elucubra = a compune cu multă muncă.

 

 

 

 

Surse foto: http://www.nytimes.com/2013/10/21/books/donna-tartt-talks-a-bit-about-the-goldfinch.html și http://cronicariu.ro/10-ani-mai-tarziu/.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s