Cum am descoperit femeia citindu-l pe Balzac

Pentru scriitorul francez Honoré de Balzac femeia nu mai are secrete. El reușește cu o excepțională precizie și finețe să redea extrem de detaliat trăirile tinerei îndrăgostite, ale soției, ale mamei sau ale bunicii.

Unul dintre cele aproape 100 de romane și nuvele scrise de acest exponent de seamă al realismului critic, romanul „Femeia la treizeci de ani” nu spune o poveste nouă. Julie d’Aiglemont nu este prima sau singura femeie din literatură care și-a ales greșit bărbatul sau care este înșelată sau care pierde un copil sau care este orfană de mamă. În schimb, romanul este primul pe care îl citesc, scris de un bărbat, care redă mai bine decât un ceas elvețian trupul, sufletul și gândurile unei femei și în care se reflectă scrupulos la condiția femeii la începutul anilor 1800.

Cu siguranță ați văzut pozele care circulă în mediul virtual cu „Să înțelegem femeia” în n-șpe mii de volume cu n-șpe mii de pagini. Ei bine, Balzac a reușit s-o facă și să o redea în mai puțin de 250 de pagini. E drept că-i vorba despre femeia din prima jumătate a secolului al XIX-lea, din societatea franceză în care odată căsătorită ea nu-și mai aparține și în care e regina și sclava căminului, dar oare nu suntem toți datori să cunoaștem FEMEIA, cea care ne-a dat viață și care, pentru Balzac, nu mai are nicio taină?

Iată ce ne dezvăluie Balzac:

Ajunsă la această vârstă, femeia îi cere tânărului să-i restituie stima pe care ea i-a sacrificat-o; ea nu trăiește decât pentru el, se preocupă de viitorul lui, îi dorește o viață frumoasă, i-o ordonează glorios; se supune, imploră și poruncește; se înjosește și se înalță, și știe să consoleze în mii de prilejuri, atunci când o fată nu știe decât să geamă. În sfârșit, în afară de toate avantajele situației sale, femeia la treizeci de ani știe să se facă și tânără fată, să joace toate rolurile, să fie pudică și să devină frumoasă chiar și într-o nenorocire. (…) Ea știe, la această vârstă, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are atunci tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat și pentru a studia ce sunete poate să scoată din ele. Tăcerea ei este tot atât de primejdioasă ca și cuvântul. 

În „Femeia la treizeci de ani” facem cunoștință cu protagonista Julie d’Aiglemont, o nefericită nenorocită de dragostea neîmpărtășită. Fusese avertizată de tatăl bolnav cu privire la acest viitor funest, dar, ca mulți tineri loviți de Cupidon, este oarbă în fața statutului iubitului de colonel în armata lui Napoleon Bonaparte.

Lipsa mamei și a unui partener constant și de încredere de dialog o transformă într-o deprimată când se vede nevoită să fie mai mereu singură și cu mulți copii. Primul bebeluș este rodul unei obligații conjugale și nu al dragostei, așa că fetița nu se bucură de atenția mamei depresive și singure. Venirea pe lume a unui copil nu o reînvie ca femeie, ci doar îi dă impulsul de a merge mai departe cu onestitate, fără a recurge la varianta mult dorită de a se sinucide.

Nici relația cu soțul ei, Victor, nu îi aduce un strop de lumină și căldură în suflet. Înzestrată cu multe talente și de o frumusețe rară, Julie este totuși, pentru soțul ei, mult prea… sofisticată!

… o femeie frumoasă, fără să îndrăznești să-i săruți mâna, de teamă să nu i-o zdrobești. Să nu te lași niciodată amăgit de bijuteriile astea gingașe, bune numai de păstrat sub sticlă, așa de fragile și de prețioase încât ne silesc să nici nu ne atingem de ele.

Julie realizează singură că este încornorată și ajunge la concluzia că definiția perfectă pentru căsnicie este „prostituția legalizată”. Cu toate acestea ea alege să rămână credincioasă conștiinței sale de soție, datoriilor ei de mamă și simțămintelor inimii sale. Ba chiar, la un moment dat, ia atitudine în speranța de a-și recuceri soțul, cu toate că pretendenții nu i-au lipsit niciodată. Eforturile ei de a menține aparența publică a unei căsnicii reușite au efectul scontat, însă nu schimbă realitatea căminului.

Balzac redă totul omniscient, chirurgical și atât de sensibil, încât cred cu tărie că scriitorul francez a iubit enorm de mult femeia, pe care se vede că a studiat-o îndelung cu răbdare.

Scriitorul francez a surprins o viață de om în volumul redus ca dimensiune, a criticat, prin vocea protagonistei, sentința singurătății mamelor aplicată la început de secol XIX și a subliniat antiteza dintre multitudinea de datorii/ obligații ale femeii și libertatea absolută a soțului. Cu alte cuvinte, a analizat condiția femeii, condamnată să fie un „trofeu” pentru bărbatul liber să dispună de ea cum dorește.

Citindu-l pe Balzac am descoperit femeia ca o zeiță – frumoasă, puternică, mamă, soție devotată, cinstită, o adevărată pasăre Phoenix în stare să o ia de capăt și să suporte și cele mai crunte dureri fizice și sufletești ori de câte ori este nevoie chiar și fără a avea un umăr pe care să plângă. Am perceput acest roman ca pe un elogiul adus măreției celei căreia îi datorăm existența noastră, o carte scrisă în numele respectului profund pe care ar trebui să-l manifestăm în fața soțiilor.

Povestea lui Julie d’Aiglemont îmi amintește de un frumos citat din cartea Sacrement de l′amour (n. Taina iubirii), scrisă de Paul Evdokimov:

Nu e decât o suferință a fi singur.

În încheiere, am ales să vă las în gânduri, în special celor care sunteți bărbați, cele mai frumoase povețe ale lui Balzac din câte am citit în cartea sa „Femeia la treizeci de ani”:

O femeie poate să nu țină minte nici evenimentele cele mai grave, dar își va aminti toată viața de lucrurile ce sunt în legătură cu sentimentele ei. 

Femeile țin să fie, și trebuie să fie, respectate, căci, fără stimă, ele nu mai există: așa încât acesta-i cel dintâi sentiment pe care ele îl cer de la dragoste. Chiar și cea mai stricată dintre ele pretinde, înainte de orice, să fie iertată pentru trecut, atunci când își vinde viitorul, și se străduiește să-l facă pe iubitul ei să înțeleagă că ea își dăruie, pentru niște bucurii de nestăvilit, toată onoarea pe care oamenii i-o vor refuza.

 

 

Sursă foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s