Simon Toyne și „Cheia” omenirii

Suspansul, acțiunea trepidantă și eroii lipsiți de puteri supranaturale dar mânați de o voință de fier sunt ingredientele principale ale celui de-al doilea volum al trilogiei Sancti scrisă de Simon Toyne, aceleași care au constituit și compoziția primului volum.

Dacă ai citit „Sanctus”, ești conștient că mai greu te poate marca ceva cel puțin la fel de mult ca finalul acestuia. Îți revii cu greu din uimirea care ți se întipărește pe față când te uiți la carte după ce ai terminat-o și te grăbești să faci rost și de volumul doi, intitulat „Cheia”.

De pe coperta IV afli că ceea ce vor descoperi protagoniștii împreună „îi va șoca și va schimba lumea pentru totdeauna”. Dați-mi voie să vă spun că, din fericire, lumea rămâne așa cum e și slavă Domnului că se întâmplă astfel, căci dacă personajele principale ar fi dat greș, noi nu mai existam și nu mai puteam bârfi acușica pe seama lor pe blog.

Cum scriam și în alte articole (știți voi, cele dedicate lui „Sanctus”), primul volum uimește prin latura fantastică și intrigile politice din lumea clericală. Intrigile se păstrează și în volumul doi, dar de această dată autorul Simon Toyne face apel la latura afectivă și te aduce mai aproape de problemele pământene, aducând în prim-plan familia și lupta ei pentru supraviețuire.

N-aș vrea să divulg nimic din firul epic, așa că vă voi scrie doar că Simon Toyne m-a purtat prin mai multe colțuri ale lumii, transformând problema personală a lui Samuel (călugărul care se sinucide la începutul primului volum pentru a divulga lumii secretul monstruos apărat cu sfințenie de clericii Santus) într-una transfrontalieră a întregii omeniri.

Bine, bine, o să mă întrebați de ce divaghez de la subiect și nu vă lămuresc în privința acelei „chei” a omenirii. Ei bine, am subliniat că familia joacă un rol important în roman, fie că vorbim despre o legătură de sânge sau profesională, în cazul breslelor, pentru că deși nu ai puteri magice, atunci când ai familia și prietenii/ colegii aproape parcă imposibilului poți să-i tai primele două litere. „Cheia” omenirii imaginate de Simon Toyne este chiar sora călugărului Samuel, dar fără sprijinul familiei (pe care și-o recreează) în identificarea ușii care trebuie descuiată, lumea într-adevăr s-ar fi schimbat. Avem de-a face, așadar, cu un SF/ thriller istoric ceva mai „uman” și sunt tare curioasă de ce-mi rezervă ultimul volum.

Simon Toyne m-a ținut aproape de carte cu schimbarea și intersectarea planurilor fantastic și real, care de fapt asigură și continuitate romanelor trilogiei. Și dacă ai impresia că lui Simon Toyne îi curge stiloul cu cerneală fantastică în descrierea anumitor scene, fii pe pace, căci „există o explicație”! Doar „ai puțintică răbdare”, ca să-l citez pe stimabilul Zaharia Trahanache din „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, și vei vedea că dacă schimbi unghiul din care privești, realitatea este cu totul alta.

Fie că adori sau nu romanele thriller, merită să le descoperi și pe cele care îmbină genurile așa cum este cazul romanelor trilogiei Sancti. V-am scris că are și ceva dragoste (și sex, între noi fie vorba)?

Lecturi și cumpărături plăcute la Bookfest!

 

Anunțuri

14 gânduri despre “Simon Toyne și „Cheia” omenirii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s