Tolstoi, așa cum nu l-ai mai cunoscut

Când eram la liceu, un coleg de-ai mei își începuse o expunere orală a unui comentariu literar (copiat de pe net) spunând despre Liviu Rebreanu că a fost „un om deosebit”. Evident că toată clasa a bufnit în râs și profa de română s-a schimbat la față auzind acest clișeu penibil pentru un licean. Am motive serioase să mă îndoiesc că ajunsese să-l cunoască personal, când nici măcar nu se documentase serios în ceea ce-i privește opera literară, ca să nu mai spun de viața personală. Dar despre altceva vă scriu astăzi.

Lăsând la o parte oamenii „deosebiți” din literatura românească, mi-am propus să aflu cât de „deosebit” este celebrul romancier din „vârsta de aur” a literaturii ruse, Lev Tolstoi în funcție de profilul lui grafologic. Iată ce am descoperit în uimitoarea carte intitulată Personalități ale lumii și profilul lor psihologic”, scrisă de Radu Constantin, expert criminalist autorizat în expertiza grafică și tehnică a documentelor, membru al Societății Franceze de Grafologie și al Asociației Grafologice Italiene.

Lev Nikolaevici Tolstoi (28 august 1828 – 7 noiembrie 1910) a fost o personalitate accentuată de geniu. N-are sens să dezvolt acum ce este aceea o personalitate accentuată, nu de alta, dar nu sunt specialistă în domeniu și oricum, ceea ce era de reținut era termenul de „geniu” (n. totuși, pentru cei interesați, ni se recomandă volumul „Personalități accentuate în viață și în literatură” al prof. dr. Karl Leonhard).

Extrem de încăpățânat, Lev Tolstoi își punea în practică chiar și cele mai ciudate și imposibile dorințe. Spre exemplu, aflăm din carte că:

la vârsta de 8 ani ani a fost cuprins subit de dorința de a zbura. (…) S-a închis în camera sa, a deschis larg fereastra și a făcut gestul de a-și lua zborul… A căzut de la o înălțime de peste 5 metri (…)

Într-o altă zi i-a venit ideea că fericirea nu depinde de evenimentele exterioare, ci de modul în care le acceptăm noi. Un om care se obișnuiește să suporte durerea, nu poate fi nefericit. Și, pentru a se obișnui cu durerea, el se antrena, în ciuda unor suferințe atroce, să țină un dicționar masiv cu brațul întins timp de 5 minute, sau se ducea în hambar, lua biciul și se autoflagela cu atâta forță până nu-și mai putea stăpâni lacrimile.  

Să nu care cumva să credeți că suferea de vreo nebunie moștenită genetic sau dobândită din cine mai știe ce nenorociri din viața de copil, căci:

s-a născut (…) într-o familie de nobili (conți). Tolstoi a avut o copilărie luminoasă și o tinerețe în care s-a împărțit între studii literare și juridice, călătorii, încercări de reformare a vieții țăranilor, activitatea militară și cea scriitoricească. Avea o memorie extraordinară, iar cele mai vechi amintiri ale sale datează de pe vremea când era un prunc ce încă vedea lucrurile în penumbră.

Lev Tolstoi își propusese să fie „primul savant al Rusiei”, fiind deseori împotriva curentelor de tot felul. Tendința sa de a fi mereu original îl duce în fața unor situații extrem de dificile.

Tolstoi trece de-a lungul vieții prin câteva momente de criză: la 20 de ani visează la o nouă religie creștină eliberată de dogme; ulterior vrea să se căsătorească cu o țărancă și să trăiască (…) ca un mujic; se retrage o vreme la mănăstirea Optina Paustin; este continuu obsedat de moarte și se gândește la sinucidere; aduce critici aspre bisericii oficiale rusești, ceea ce-i atrage, în 1901, excomunicarea; ajunge să considere viața conjugală un infern și în cele din urmă, la bătrânețe, să fugă de acasă (…) spre o destinație necunoscută și moare într-o stație de cale ferată.

Dar să revin la activitatea sa literară. Debutul și l-a făcut pe când era ofițer în armata rusă, iar cel care l-a încurajat să renunțe la uniformă în favoarea literaturii este Ivan Sergheievici Turgheniev, romancier și dramaturg rus. Analiza grafologică a scrisului lui Tolstoi relevă modificări în funcție de perioada pe care o traversa. Însă permanent se poate afirma că modul de a scrie este

acela al unui om muncind, care îmbrățișează lumea, o gustă, o strânge, o explorează, o aduce la propriul lui ritm. De fapt el refuză ritmul celorlalți, se închide instinctiv la orice formă de viață care nu este a lui. (…) Scrisul ne arată un om impermeabil la ceea ce nu trăiește el însuși, dar constrâns de toate temele esențiale ale vieții și morții. Teme ireconciliabile. Contradicții supreme.

Tolstoi

Ca o curiozitate, Tolstoi a avut 13 copii și, dacă nu știați, lui îi aparține celebrul citat:

Totul este o minciună, doar moartea singură este adevărată.

În final nu voi spune, ca fostul meu coleg, că a fost un om deosebit, ci doar că merită să citiți orice operă a acestui mare clasic! Iar dacă nu știți pe care să o alegeți, aveți aici o listă de 4 cărți din care vă puteți inspira!

Și acum, spuneți drept, nu-i așa că l-ați descoperit pe Tolstoi așa cum nu l-ați mai cunoscut?

 

P. S. Stați prin zonă că în curând voi publica și impresiile despre romanul „Anna Karenina”, din 1877.

 

 

Sursă foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lev_Tolstoi

Anunțuri

Un gând despre “Tolstoi, așa cum nu l-ai mai cunoscut

  1. Pingback: Anna Karenina – femeia pierdută a Rusiei secolului al XIX-lea | Personaje de Basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s