Iubire de basm devenită film – „Poștașul sună întotdeauna de două ori”

Jocul atracției fusese făcut din cuvinte, flirtul la fel, nu le mai rămânea decât să treacă la fapte ca totul să fie ca-n filme. Sau ca-n basme, cum spun eu.

Obținusem ceea ce voiam. O prinsesem cu garda jos și o lovisem bine, s-o doară. De-acum înainte treaba era între mine și ea. Poate că nu avea chef să zică da, dar nici nu m-ar fi oprit. Știa ce vreau și știa că sunt cu ochii pe ea.

Și când nimic nu-i împiedica de ce să mai aștepte? Ce mai conta că ea, Cora Papadakis, era căsătorită când tipul din fața ei, Frank Chambers, un vagabond cu tupeu, era întruchiparea laturii ei întunecate, un bărbat căruia nu îi putea rezista și care o domina numai din priviri?

Atracția aceasta irezistibilă, pătimașă și interzisă le stârnise fel de fel de idei nebune despre cum să-l elimine pe soțul prostănac care o dezgusta și care deși nu se prinsese de idila soției, stătea în calea fericirii amanților prin simpla existență.

Și când dragostea îți ia mințile, apăi să te ții bine că vei fi șocat de ceea ce ești în stare! Iată ce au făcut cei doi! Complotează și, cu o imaginație foarte bogată, decid să-l ucidă în cele mai banale moduri, însă extrem de bine planificate: lovituri în cap cu obiecte dure, întâi cu niște rulmenți și apoi cu… cheia franceză! Dacă prima oară au eșuat și au scăpat totuși basma curată ca prin urechile acului simulând un accident la duș, a doua oară modul de desfășurare a acțiunii și decesul soțului au trezit ceva suspiciuni.

Aici acțiunea se complică, intră pe fir autoritățile, există și un proces din care, culmea, iarăși sunt salvați, însă sarea și piperul cărții sunt întorsăturile frecvente, amețitoare, ale situației și dragostea nebună, ca-n filme, dintre ea – fostă câștigătoare a unui concurs de frumusețe în liceu, în prezent doar soția nefericită a unui patron de „tavernă la șosea” și el – fost condamnat, vagabond cu acte în regulă.

Romanul este relatat din perspectiva lui Frank, care cu toată hoinăreala lui ajunge să fie transformat în băiat de casă de către Cora, care s-a dovedit a fi partenera ideală în organizarea crimei perfecte. În mai puțin de 150 de pagini, autorul James M. Cain expune o poveste pe care eu am încadrat-o la categoria „iubiri de basm” pentru că deși reprezintă un scenariu de film (fapt pentru care a și fost ecranizat de 6 ori!!! – conform mențiunii de pe coperta IV), o astfel de poveste este posibilă. Dragostea pătimașă și interzisă este o realitate, căci doar din realitate se inspiră și scriitorii, nu?

De ce cartea se numește „Poștașul sună întotdeauna de două ori” zău că nu știu! Nici pomeneală de vreun poștaș în tot romanul. Aș putea totuși interpreta „poștaș” ca fiind „moarte”, de care poate că ai scăpat prima oară, dar a doua oară sigur nu se mai întâmplă.

Cum se sfârșește povestea n-am de gând să vă spun! Ați putea crede că după ce au scăpat de proces au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, dar veți fi uimiți de ce le rezervă destinul. Vă invit și pe voi să vă delectați, poate chiar la plajă, cu acest „clasic al romanului noir” (roman adesea polițist, care propune o viziune pesimistă sau în care personajele se luptă cu mijloacele de care dispun – cf. wikipedia), tradus în 18 limbi. Ca o picanterie și de ce nu, parte a vreunei strategii de marketing, aflăm de pe coperta patru că acest roman thriller-psihologic a fost „interzis la Boston la momentul apariției din cauza mixului de violență și erotism”.

Voi să nu-l ocoliți căci va fi cu siguranță o lectură facilă perfectă pentru acest sezon, chiar dacă finalul o să vă surprindă mai puțin plăcut! Vă doresc lectură plăcută!

Pe curând!

 

P. S. Câteva dintre ecranizările romanului din 1934 al lui James M. Cain, The Postman Always Rings Twice, au avut loc în anii 1946, 1981 și 2008 (cf. imdb.com).

 

Sursă foto: wikipedia

Anunțuri

6 gânduri despre “Iubire de basm devenită film – „Poștașul sună întotdeauna de două ori”

  1. Cred că am văzut la un moment dat ecranizarea din 1981 când eram prin gimnaziu sau liceu, dar nu mai ştiam despre ce e vorba. Acum, că mi-am reîmprospătat memoria cu recenzia ta, sună interesant! Nu prea sunt eu adepta thrillerelor sau romanelor noir sau poliţiste, dar dacă e o carte mititică, sunt dispusă să-i acord o şansă. 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s