Tu, copilul tău şi şcoala

Nimeni nu este pregătit niciodată pentru ce implică a fi părinte! Poţi spune că eşti dispus să faci faţă la tot ceea ce presupune un copil în viaţa ta, dar nu poţi spune că eşti pregătit să fii părinte fără să te înşeli, oricât de instruit te-ai simţi pe moment. Pentru că un copil te schimbă aşa cum nu ai crezut niciodată că poate fi posibil, dar mai ales pentru că

„ceea ce priveşti de fapt este cea mai strălucită minte care a existat vreodată, cea mai puternică maşină de învăţat din univers.”

Şi nu este niciodată uşor să gestionezi corespunzător ceva eminamente nou.

Şi dacă ai accesat acest articol, cu siguranţă faci parte din acea categorie de părinţi care vrea ca puii lor să aibă parte de o educaţie cât mai bună la şcoală.

Acum câţiva ani se menţiona că „deprinderile esenţiale de care vor avea nevoie lucrătorii din toată lumea în anul 2020 vor fi creativitate, flexibilitate, colaborare, lucru în echipă şi inteligenţă emoţională.”

Eu cred că aceste abilităţi vor fi văzute şi în anii următori ca esenţiale, de aceea am ales să adun în acest articol câteva idei pe care le consider demne de luat în seamă, menţionate de Sir Ken Robinson (doctor în educaţie, specialist în domeniul resurselor umane) şi Lou Aronica în volumul „Tu, copilul tău şi şcoala. Cum să ajungi la cea mai bună educaţie”.

Înainte de toate este bine să subliniem că toţi copiii „sunt bine pregătiţi de la natură să-şi dirijeze propria educaţie”, dar „aceste instincte educative funcţionează foarte bine pentru copiii cărora li se oferă condiţii care le permit să înflorească.”

Ştim bine că „stârnirea curiozităţii copiilor în anii în care ei se dezvoltă cel mai intens este un dar care îi va ajuta să înveţe toată viaţa.” Cum pot părinţii şi profesorii să contribuie? Prin stimularea cu întrebări care îi interesează, prin implicarea în sarcini care îi provoacă sau în proiecte care îi inspiră.

Din punctul meu de vedere, autorii cărţii readuc des în atenţie ceea ce ar trebui să se întâmple cu adevărat în şcoli şi în familia copilului, fapt pentru care voi extrage doar acele aspecte pe care orice părinte le poate avea în vedere şi le poate implementa cu minimul de resurse, mai precis prin simpla atenţie acordată copilului şi situaţiei de la şcoală.

I. Când să cauţi alternative educaţionale?

Semne care-ţi spun că ai putea lua în calcul căutarea unei alte abordări educaţionale

  1. copilul spune că urăşte şcoala? Dacă da, află de ce!
  2. copilul pare fixat pe haine de firmă pentru şcoală? Verifică dacă este un mediu în care se pune accentul pe valorile exterioare, nu pe cele interioare.
  3. copilul se întoarce de la şcoală obosit şi irascibil? Epuizarea şi iritabilitatea permanente pot fi semne că educaţia nu este energizantă.
  4. copilul se plânge de conflicte şi situaţii incorecte în şcoală?
  5. copilul şi-a pierdut interesul pentru exprimarea creativă prin artă, muzică şi dans? Neglijarea acestor domenii poate duce la stingerea talentelor şi intereselor naturale.
  6. copilul a încetat să citească sau să scrie – sau să dea curs unui interes special – doar de plăcere? Dezinteresul tot mai mare faţă de alte activităţi poate duce la o pierdere creativităţii.
  7. copilul vine acasă încântat de ceva ce s-a petrecut la şcoală în ziua aceea? Şcoala şi educaţia ar trebui să fie pline de viaţă şi captivante.
  8. a sugerat şcoala că ar trebui să i se dea vreun medicament de reglare a comportamentului copilului? „Fereşte-te de aceste diagnostice şi ţine minte că astăzi o mare parte din curriculumul şcolii tradiţionale înseamnă controlul comportamentului.”

II. Cum putem şti dacă sunt stresaţi copiii şi ce putem face? Sfaturi de la specialişti

Semnele de stres se împart în 4 categorii:

  1. fizice: dureri de cap, greaţă, tulburări de somn, oboseală;
  2. emoţionale: nerăbdare, agitaţie, iritabilitate, pesimism;
  3. cognitive: lipsă de concentrare, slăbirea memoriei, îngrijorare crescută, o amplificare a anxietăţii;
  4. comportamentale: schimbarea obiceiurilor alimentare, izolare crescută, roaderea unghiilor, neputinţa de a duce la îndeplinire responsabilităţile zilnice.

Sfaturi pentru părinţii care au identificat aceste semne:

  1. lasă-i să doarmă;
  2. pune-i să facă mişcare;
  3. lasă-i să se joace;
  4. scoate-i afară;
  5. lasă-i să cadă şi să eşueze;
  6. lasă-i să viseze.

III. Cum să o scoţi la capăt cu temele pentru acasă? Sfaturi pentru părinţi

  1. Rezistă impulsului de a munci în locul lor!
  2. Fii la curent cu ceea ce studiază şi chiar recapitulează împreună cu cel mic.
  3. Organizaţi-vă astfel încât temele să fie distribuite pe mai multe zile pentru a nu fi copleşiţi.
  4. Leagă temele de acasă de activităţi din viaţa reală.
  5. Creează un mediu calm şi încurajator propice pentru studiu şi învăţare, pe cât posibil fără televizor sau alte distracţii.

Pe scurt, „principiile mai generale care ar trebui să stea la baza dezvoltării copiilor includ nevoia de joc, relaxare, somn, timp petrecut cu familia, alimentaţie sănătoasă şi timp pentru a explora interesele personale.”

În final, am ales un citat care sper să încurajeze părinţii în a-şi susţine copiii pentru a se dezvolta în domeniile care le-au captat atenţia şi pentru care au un interes deosebit.

„La bine şi la rău, vei avea o influenţă de neşters asupra lor, dar nu le poţi controla sufletele sau ce vor face în lume. Tot ce poţi spera este să creezi cele mai bune condiţii şi oportunităţi pentru creşterea copiiilor tăi.”

Sursa foto: es.dreamstime.com

Sursa text (citate, fragmente): „Tu, copilul tău şi şcoala. Cum să ajungi la cea mai bună educaţie”, editura Publica, 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s